Crucea-i Ascultarea Domnului Iisus,
cea mai naltă Jertfă care s-a adus
Prețul cel mai mare, harul nesecat
pentru izbăvirea lumii din păcat.
Crucea-I Slava Sa, Crucea-I pacea mea,
– din mormânt m-a scos Crucea lui Hristos,
viață mi-a adus Crucea lui Iisus.
– Slavă Sus și jos Crucii lui Hristos!
Iisuse Blând, în fața Ta smerit mi-aplec inima mea;
Tu sui acum un greu calvar și vei răbda un chin amar.
Vei suferi, Iisus iubit, lăsat de-ai Tăi și chinuit,
cununi de spini vei suferi și vei tăcea când Te-or lovi.
Te vor lovi, Te vor scuipa – Tu vei iubi și vei tăcea;
pe cruce-apoi Te-or răstigni – Tu vei ierta și vei iubi.
Vei suferi și vei ierta păcatul meu, plătind așa,
păcatul meu și-al lumii-ntregi prin moartea Ta să ni-l dezlegi…
În locul nostru vei răbda, să poți pe toți a ne scăpa…
…Iisuse Bun, Îți mulțumesc! O, cum să-Ți spun cât Te iubesc?
Pe veci, Iubit Mântuitor, doresc să-Ți fiu ascultător;
și să m-ajuți Te voi ruga să fac mereu doar voia Ta!
În grădina Ghetsimanii, dacă Te-ai rugat,
seara, au venit duşmanii care Te-au legat.
Ucenicii Tăi, Iisuse, toţi s-au risipit,
singur ai rămas cu răii, o, ce-ai suferit!
Eu Te rog, Iisuse Doamne, să-mi ajuţi mereu
ce-au făcut ai Tăi atuncea să nu fac şi eu!
Ci, oricâte suferinţe ar fi de-ndurat,
eu să Te urmez pe Tine cu adevărat.
Numai Tu mă poţi, Iisuse, face credincios,
fără frică şi ruşine să-Ţi urmez voios.
Era odată-o tainică grădină
în care Domnul Se ruga plângând
şi faţa Lui cea plină de lumină
era-ntristată până la mormânt.
O, Ghetsimani, aş vrea să fiu în tine,
să văd şi locul unde Domnu-a plâns,
să plâng şi eu cu lacrimi şi suspine,
să plâng, căci Domnul pentru mine-a plâns!
Viorile pădurii își odihnesc arcușul
uitat în iarba moale a liniștii, sub ulmi,
flămânzi ies lupii serii, suind pieziș urcușul
spre oile luminii ce tremură pe culmi…
Tot binele ce-n lume o zi l-a-înfăptuit,
trist soarele-l plătește în flăcări apunând,
cu sângele luminii ucise s-au roșit
și norii, și pădurea, și turlele, pe rând.
Sus, luna, ca o Mamă cu Fiul condamnat,
și-ascunde fața tristă sub vălul unui nor…
…Din Ghetsimani, la toate, Iisus, îngenuncheat,
privește și-înţelege ce-I spune taina lor…
– Ce să-ţi aduc eu, mamă, să-ţi bucur ochii dulci?
– Credinţa şi iubirea, cu care mi te duci.
Și să nu-ți lași prin lume, oricât vei fi-ncercat,
Credința și iubirea cu care mi-ai plecat.
Nimic din ce prin lume ieşi-va-n calea ta
să nu-ţi umbrească faţa, nici inima să-ţi ia!
N-am să uit, Isuse Doamne, niciodată
din ce greu, prin ce minune m-ai scăpat,
n-am să uit iubirea Ta nemăsurată,
bunătatea Ta şi grija-Ţi minunată,
c-am fost mort şi dintre morţi m-ai înviat!
N-am să uit când durerea era mare,
Departe-ntotdeauna mi s-a părut că sunt
de starea Ta divină, de locul Tău preasfânt;
și-ntruna să m-apropii de Tine Ți-am cerut,
mai lângă Tine, Doamne, mai lângă Tine-am vrut.
