Nicio lacrimă cu Tine n-a curs Doamne în zadar,
niciun câmp arat cu Tine n-a rămas neroditor,
nicio luptă lângă Tine n-am sfârșit-o cu amar,
orice semen, pentru Tine, mi-a fost binevoitor.
Niciun chin răbdat cu Tine nu mi s-a părut prea lung,
niciun jug purtat cu Tine nu mi s-a părut prea greu,
niciun țel dorit cu Tine n-a fost ca să nu-l ajung,
– toate mi-au rodit cu Tine, Binefăcătorul meu!
Noi am aflat comoara ascunsă-n locul sfânt
când am primit chemarea, ca Levi de la vamă,
și-am biruit în lupta dintre avânt și teamă
când ne-am atins de Coasta Divinului Cuvânt.
Noi ne-am întors la țărmuri cu luntrea grea de pești
când mreaja, la Cuvântul Lui Sfânt, am aruncat-o
și pacea conștiinței deplină ne-am aflat-o
când ne-am predat deplinei trăiri dumnezeiești.
Noi toți vom fi aduși odată
la Judecata lui Hristos
și-atunci o să-și primească plată
și cel drept, și cel păcătos.
Și cărțile vor fi luate
– și orice fapte-a fiecui,
și vorbele-adunate, toate,
vor cere răsplătirea Lui.
O singură iubire-i mare
aproape ca a lui Hristos,
iubirea mamei, care are
același duh și chip frumos;
– cinstiți iubirea-nlăcrimată
a mamei care v-a născut,
punând pe fața ei curată
cel mai duios și drag sărut!
Nu dezbrăcați armura căci lupta-i încă-n toi,
păcatul dă atacuri mai crâncene spre noi.
Din adevăr, mijlocul, nicicând să nu-ți descingi,
dreptaru-nvățăturii te va-ndruma să-nvingi.
Cu platoșa dreptății mereu stai îmbrăcat,
minciuna și desfrâul te-atacă ne-ncetat.
Nu există frumusețe care să nu fie-n Tine
și spre care să nu fie vreun cuvânt ca s-o arate.
Numai eu nu am, Iisuse, o lumină-așa în mine
să găsesc cuvântul care a cuprinde-o-ntreagă poate.
Dar dac-aș afla puterea și lumina asta-n mine,
ce cântare și ce slavă ar fi-n stare să inspire!
Cu ce psalmi, cum nimeni încă, Te-aș putea slăvi pe Tine,
negrăita, dulce, scumpă și frumoasa mea Iubire!
Nu-i iubire ca a Ta
nicăieri, Iisuse,
să-mi sfințească inima,
nu-i în veci, Iisuse.
Nu-i lăcaș ca gândul meu
nicăieri, Iisuse,
mai dorit lui Dumnezeu,
nu-i în veci, Iisuse.
Nu fugi de cei căzuți
dacă ai cum să-i ajuți.
Mergi cum știi și stai cum poți
numai ca să-i scapi pe toți.
Ia-l pe-oricare, mergi cu el
să-i poți ajuta-n vreun fel
să se-ntoarcă la Hristos
și s-ajungă, și s-ajungă credincios.
Nu-i loc mai sfânt decât acela
unde-I Hristos și-unde-s ai Săi;
acolo-I Duhul Sfânt putere,
acolo-i dragostea văpăi…
Cuvântul Sfânt acolo-i soare,
credința-i umblet fericit,
iar părtășia sfințitoare
e-avutul cel mai strălucit.
Nu-i om fără-o credință, nu-i nici un om ateu
când moare să nu-ntoarcă strigând spre Dumnezeu
mai poate câte unul trăi fără Hristos
dar a muri nu poate nici un necredincios.
E-ngrozitoare viața trăită în păcat
dar moartea-n el e-o groază pe veci de neuitat
cine-a văzut cum moare un om necredincios
cât va trăi nu uită sfârșitul fioros.
