Hristos Iisus a venit să vindece ceea ce era pe moarte, ba chiar ceea ce era mort, adică pe aceia care nu mai aveau absolut nici o cale și nici o nădejde de scăpare. Hristos Domnul a venit să-i izbăvească pe cei robiți, adică pe aceia care, prin ei înșiși sau prin alții din afară, nu mai puteau avea absolut nici un alt mijloc de izbăvire și nici o nădejde, cât de îndepărtată, de vreo răscumpărare (Isaia 61, 1-3; Evr 2, 14-15). O, ce Mântuitor minunat este El!
Pentru că nici unul dintre cei pierduți nu-L cunoștea pe Izbăvitorul trimis să-i scape – fiindcă Fața Lui era acoperită, iar ei nu știau unde și cum să-L caute îi cauta mereu El pe ei. Domnul Iisus trecea anume prin casele pe unde zăceau cei bolnavi și îi caută El, să-i vindece. Umbla pe drumurile pe unde rătăceau cei pierduți, ca să-i mântuiască și mergea prin locurile pe unde pribegeau ei fără nădejde și sufereau fără mângâiere ei, cei nefericiți, pentru care venise El anume ca să-i caute și să-i ajute. Acolo unde nici măcar ucenicii lui Iisus nu văd nimic și nu pot descoperi nimic, Hristos vede totul și descoperă comori neprețuite, de credință și de frumusețe sufletească, fiindcă El vede și aude toate cele ascunse. Dar oamenii nu.
Suflete părăsite, pe care nimeni nu vă iubește și nu vă caută, nu vă părăsiți nădejdea și nu vă lăsați doborâte de întristare nici chiar când vi se pare că toți v-au uitat. Nu vă pierdeți nici atunci când veți vedea ca până și ucenicii Domnului nu vă mai văd și nici chiar când și aleșii Lui vă uită. Căci Domnul Iisus totdeauna vă vede, vă aude și vă știe inima. Nădăjduiți în El!
O, ucenici ai lui Hristos, nu treceți niciodată nepăsători pe lângă nimeni din cei ce zac în jurul vostru robiți de orbia sufletească. Dacă mergeți după Hristos, faceți și voi ca Domnul: căutați-i pe cei orbi din naștere, pe cei neîntorși la Dumnezeu și pe cei care nu L-au cunoscut pe Hristos niciodată, pe cei care n-au primit lumina Duhului și nu se pot bucura de ea. Nu treceți nepăsători pe lângă nimeni, ci apropiați-vă până lângă fiecare cu un cuvânt, cu un gest de iubire, cu o dovadă de bunătate, de înțelegere și de prietenie. Mulți dintre ei tânjesc de mult și însetează după lumină, dar încă nimeni nu s-a apropiat și nu s-a oprit lângă sufletul lor cu mila și cu bunătate până acum, ca să li-L vestească pe Hristos. Ei vă așteaptă și acum pe voi.
Pe voi vă așteaptă vecinii voștri cu care glumiți poate, vă bucurați poate, vă împrumutați poate și vă ajutați. La care v-ați dus de multe ori pe zi după de toate, dar la care nu v-ați dus poate niciodata în viată până acum numai pentru ca să le spuneți despre Hristos și despre mântuirea sufletului lor. Mergeti acum și numai pentru asta!
Pe voi vă așteaptă rudele voastre cu care adesea ați ospătat, cu care v-ați împărțit averea sau banii, dar cu care n-ați stat poate niciodată încă de vorba până astazi numai despre Dumnezeu și despre mântuirea sufletului lor. Acum vorbiți-le numai despre asta!
Pe voi vă așteaptă cei cu care locuiți în același sat sau oraș, cei cu care munciți împreună, cei pe lângă care treceți zilnic încoace și încolo, dar față de care nu v-ați făcut încă datoria de ucenici ai lui Hristos. Opriți-vă lângă ei astăzi. Și faceți-vă datoria asta.
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
