Dioavolul își are și el o armată a lui: armata băutorilor – Pr. Iosif Trifa

Diavolul îşi are şi el, între oameni, o armată a lui, armata băutorilor, armata celor biruiţi de patimi şi fărădelegi, armata celor biruiţi de ispitele diavolului.

O, cum sporeşte de bine această armată! Noi, cu Oastea Domnului,  de ani de zile umblăm prin toată ţara, chemând pe oameni sub steagul Domnului Iisus, şi abia am aflat câteva mii de suflete, pe când diavolul strânge zeci şi sute de mii. Îndeosebi, vai! cât de grozav sporeşte armata băutorilor, armata beţivilor. Asta e cea mai puternică armată a diavolului. Şi Satana are grijă de ea să nu scadă.

Preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului

La părintele Stăniloae – Traian Dorz

La începutul lunii decembrie 1985, „Taină și Minune”, albumul închinat Maicii Domnului, era încheiat în prima lui formă.

Duhul Domnului mi-a inspirat gândul să merg să prezint această lucrare omului ales al lui Dumnezeu, profesorul și scriitorul cel mai erudit în ce privește învățătura și doctrina ortodoxă, părintele Dumitru Stăniloae de la București. Acestei somități în ce privește problemele ortodoxiei, voi merge în primul rând să-i prezint această lucrare și să-i cer prima părere asupra ei.

Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. IV, pag. 354

#100EsențeDuhovnicești – 93

Nu avuția și strângerea ei sunt o piedică pentru Împărăția lui Dumnezeu, ci piedicile sunt beteșugurile sufletești ce le scornește avuția în sufletul nostru. – Pr. Iosif Trifa

Când va aduce Dumnezeu înapoi… – Traian Dorz

Psalmul 53, versetul 8

Nădejdea nu trebuie să ne părăsească niciodată! Deznădejdea nu trebuie niciodată să pună stăpânire pe noi. Nu există nici o stare, oricât de grea ar fi, să dăinuiască pe totdeauna.  Nu există nici un asupritor, oricât de tare ar fi el, să rămână veşnic. Nu există rău care să nu se ducă şi nici bine care să nu vină! Numai să avem credinţă şi nădejde,adică curaj şi răbdare, până va birui Binele! Adevărata nădejde şi credinţă se bucură încă de pe acuma de lumina viitoare. Căci credinţa şi nădejdea cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi (Romani 4, 17). Câtă vreme suntem încredinţaţi că Dumnezeul nostru este Viu şi Puternic, nu avem drept să ne îndoim de nici una din făgăduinţele Cuvântului Său, căci El Însuşi garantează adevărul celor cuprinse acolo… Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Sale nu (Isaia 51, 6; Matatei 24, 35).

Traian Dorz, Hristos – Comoarea Psalmilor, vol. 3

Suferințele fratelui Moroz – Traian Dorz

În anul 1952, fiind pârâţi în multe părţi de către astfel de preoţi, au mai fost arestaţi şi chinuiţi mulţi dintre fraţi. Iată, de exemplu, alte câteva cazuri, din Bucovina. (…)

Fratele Moroz de la Volovăţ a fost luat de către miliţia din Calafindeşti fiindcă a fost găsit cercetând pe fraţi. Acolo a fost anchetat cu asprime şi supus la pedepse pentru această vină. În urmă i s-a dat drumul.

Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. III, pag. 156

#100EsențeDuhovnicești – 92

Milostenia nu se judecă după măsura puterii, ci după măsura voinței celei bune. – Pr. Iosif Trifa

Domnul Iisus, profeţind vremurile de apoi şi sfârşitul veacurilor – Pr. Iosif Trifa

În marţea cea mare, Iisus Mântuitorul S-a retras împreună cu apostolii Petru, Iacov, Ioan şi Andrei pe Muntele Măslinilor de unde a profeţit dărâmarea Ierusalimului şi sfârşitul veacurilor.

„Şi, stând El (Iisus) jos pe Muntele Măslinilor, ucenicii Lui I-au zis: «Spune-ne nouă care va fi semnul venirii Tale şi sfârşitul veacului acestuia?»

Preot Iosif Trifa, Trăim vremuri biblice

Cel dintâi cuvânt al tipografiei – Pr. Iosif Trifa

SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!

Acesta este cel dintâi cuvânt pe care l-am grăit.

Sibiu, la 2 decembrie 1929 Tipografia «Oastea Domnului»

„Luni, 2 decembrie 1929, Tipografia «Oastea Domnului» a intrat în lucrare.

Pr. Iosif Trifa, Lumina Satelor nr. 51, 15 dec. 1929

#100EsențeDuhovnicești – 91

Un popor cu care Dumnezeu a făcut minuni pentru a-l scăpa de năvălitorii săi, de asupritorii și tiranii săi, acela nu trebuie să-I fie niciodată necredincios lui Dumnezeu, Izbăvitorul său. – Traian Dorz

Pentru prima dată la Sibiu – Traian Dorz

Părintele Iosif îmi părea o fiinţă mai mult cerească decât pământească. Iar la nădejdea că vreodată aş putea să ajung să-l văd nu îndrăzneam nici măcar să gândesc. Eu eram atât de nimic, iar omul acesta era atât de sus, încât mi se făcea şi frică. Începeam să tremur şi numai gândindu-mă.

Dar, într-o zi din toamna anului 1931, totuşi am plecat.

Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. I, pag. 170