Credinciosule şi frate, dacă tu eşti numai un om obişnuit, tu nu eşti mare lucru. Cu tine sau fără tine, este tot atât.
Dacă tu nu faci tot mai mult, tot mai grăbit, tot mai bine şi tot mai frumos din zi în zi tot ce faci în slujba Domnului şi în mijlocul semenilor – vai de credinţa ta. Vai de moartea ta. Şi vai de răsplata ta.
„Deci luând pâinea, o binecuvântă şi, frângând, dete ucenicilor; zicând: «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu». Şi luând paharul şi mulțumind, le dete, zicând: «Beţi dintru acesta toţi, căci acesta este Sângele Meu al legii celei noi, care pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor» ” (Matei 26, 26-28).
De ce fugim de moarte,
când ea pe toţi ne-ajunge,
săgeata ei aprinsă
nu ştim când ne străpunge.
Când sufletul de-odată
de trup ni se desface
– ferice-i de acela
ce-aşteaptă moartea-n pace.
Despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre căinţă
În vremea aceea, luând Iisus pe cei doisprezece învăţăcei, a început a le spune lor cele ce erau să I se întâmple Lui: „Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiul Omului Se va da arhiereilor şi cărturarilor şi-L vor judeca pe El spre moarte şi-L vor da pe El neamurilor: Şi-L vor batjocori pe El, şi-L vor bate pe El, şi-L vor scuipa pe El, şi-L vor omorî pe El, şi a treia zi va învia”. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedei, zicând: „Dă-ne nouă ca să şedem unul de-a dreapta Ta şi unul de-a stânga Ta, întru slava Ta”.
Frate lucrător al lui Hristos, nici tu nu vei putea face voia lui Dumnezeu, nici lucra împreună cu El dacă nu te vei pătrunde până în fundul sufletului tău de aceste mari adevăruri.
E greu? – Desigur că nu-i ușor să fii cel mai dintâi la muncă și la datorie, dar cel din urmă la masă și la plată.
Desigur că nu-i ușor să fii cel care să meargă prin orice vânt și ploaie,
cel care să facă totdeauna partea cea mai grea din lucru,
cel care să dea totdeauna și să nu aștepte niciodată,
cel care nu poate pleca până lucrul nu-i gata,
cel care nu se poate culca până nu le-a așezat pe toate,
cel care nu se așează la masă până ce nu s-au săturat toți ceilalți,
cel care nu se poate așeza jos, până când mai stă cineva în picioare…
– Dar numai așa ești cum te vrea Hristos!
Mergi înapoia Mea, satano! (Luca 4, 8)
Chipul de mai sus arată ispitirea cu care a ieşit diavolul în calea Mântuitorului. După ce S-a botezat în Iordan, Iisus S-a retras în pustie, unde a petrecut 40 de zile în post şi rugăciuni. Când s-au împlinit aceste zile, diavolul s-a apropiat de Iisus şi, de pe un munte înalt, „I-a arătat Lui toate împărăţiile lumii, într-o clipeală de vreme” şi I-a zis: „Iată, toate acestea ale mele sunt, ca să le dau oricăruia voiesc.
La ceasul când răsună
chemarea la-nchinat
aș vrea ca împreună
cu-ai Tăi să fiu aflat.
Ajută-mi, Domnul meu,
să nu lipsesc nici eu
din locul cel preasfânt
când cheamă-al Tău Cuvânt.
Oricât ai fi înconjurat de veselii zgomotoase, adesea şi tu eşti singur – atât de singur!
Oricât ai fi în mijlocul unei mari mulţimi, oricât ar fi de numeroasă familia ta şi societatea ta, – uneori te simţi dureros apăsat de singurătate.
Ceva despre rugăciunea cea adevărată
În vremea aceea, venit-a un om la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicând: „învățătorule, am adus pe fiul meu la Tine, având duh mut. Am zis ucenicilor Tăi să-l scoată și n-au putut”.
Săptămânile de post așezate înaintea Paștilor, tocmai cu acest scop au fost rânduite,
ca, în tot timpul zilelor pregătirii, noi să avem treaz în mintea noastră gândul și în inima noastră duhul care să ne îndemne spre curățire, pentru ca în zilele Sărbătorii Paștilor să ne putem înfățișa în chip cât mai vrednic înaintea lui Dumnezeu.
