Psalmul, 11, versetul 4
Dragă suflete, care eşti îngrozit de oameni şi de primejdii, care tremuri din pricina slăbiciunii tale sau a puterii vrăjmaşilor tăi, care priveşti înspăimântat la apropierea unei nenorociri din care îţi pare că nu vei mai scăpa… — ia aminte la acest mare şi însemnat adevăr: Ochii Domnului privesc… şi grija Lui este gata să vină în ajutorul tău. Şi nu te mai zbuciuma neliniştit, ci află-ţi liniştea în credinţa aceasta.
„Oamenii cei sfinți sunt, parcă, și de îngeri mai presus,
nimeni n-are atât de grele lupte pe pământ de dus.
Părtaș la Crucea Lui cea grea,
Hristos e Mărturia mea!”
Colaj de versuri ale fratelui Traian Dorz, interpretat în cadrul Adunării de comemorare a fratelui Traian Dorz, adunare care a avut loc la Hunedoara, în data de 16 noiembrie 2019.
Urgia potopului a ţinut cu totul 150 de zile, timp în care „a pierit tot ce era viu pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc“… şi a rămas singur Noe şi cei ce erau cu el în corabie (Facere 7, 23).
…De când tot merg şi merg s-ajung şi-amintea-mi tot aduce
un dor atât de greu şi lung de-Acasa mea cea dulce!
…Am fost în mii de locuri moi, cât lumea-i de frumoasă,
dar nu-i niciunde ca la noi, în dulcea mea Acasă.
Cântarea a fost interpretată în cadrul Adunării de comemorare a fratelui Traian Dorz, adunare care a avut loc la Hunedoara, în data de 16 noiembrie 2019.
Versuri: Traian Dorz
Melodie: Violeta Ille
Aştepţi să vină Domnul? şi tot deşert vorbeşti,
aştepţi să vină moartea? şi tot pierdut trăieşti!
să vină Învierea? şi tot nepregătit!
să vină Judecata? şi tot nemântuit!
să vină Veşnicia cu focul inamic,
iar plâns şi pocăinţă nimic, nimic, nimic!…
După ce Noe a intrat în corabie şi Dumnezeu a încuiat uşa în urma lui, el era într-o siguranţă deplină. Afară vuiau potopul şi prăpădul, afară era plângere şi moarte, dar înăuntru, în corabie, era viaţă, linişte şi mântuire. Valuri uriaşe acopereau munţii; valuri furioase izbeau şi corabia, dar Noe avea o siguranţă deplină. Corabia plutea cu mântuire peste apele morţii.
Psalmul 11, versetul 1
Credinciosule prigonit şi urmărit pe nedrept de vrăjmaşii lui Hristos, Domnul tău, pentru dragostea şi ascultarea de El, fii totdeauna liniştit şi sigur că la Domnul vei găsi în orice vreme scăparea şi adăpostul tău. Căci adevărate sunt cuvintele Lui: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi!».
„În anul şase sute din viaţa lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptea a lunii, în ziua aceea s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare şi stăvilarele cerului s-au deschis. Şi s-a făcut ploaie pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi… apele au crescut şi au acoperit toţi munţii înalţi care erau sub cer. Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor şi au acoperit toţi munţii cei înalţi și a pierit orice făptură care se mişca pe pământ și tot omul, şi toate câte aveau suflare de viaţă, şi tot ce era pe uscat au murit.
Să nu-ntristați iubirea
că chipul ei e sfânt
și drumul ei e lacrimi
din cer până-n pămînt.
Să n-alungați iubirea
că de-unde pleacă ea
rămâne numai gheața
cea veșnică și grea.
Biblia nu ne spune mai amănunţit ce fel de lume era înainte de potop. Ne spune numai atât că se înmulţiseră oameni şi se stricaseră foarte. Cu siguranţă însă se poate spune că înainte de potop a trăit o lume foarte înaintată. Însăşi corabia lui Noe cea clădită cu mare meşteşug este şi ea o dovadă despre ştiinţa şi înaintarea oamenilor din acele vremuri. Lumea dinaintea potopului era plină de bogăţie, de luxuri, de cultură şi de ştiinţă. Dar, vai, toate acestea nu erau de nici un folos, pentru că toate erau otrăvite cu otrava păcatelor şi stricăciunilor sufleteşti (şi oare azi nu e tot aşa?)
