Oastea Domnului

Mântuirea și păcatul (II) – Traian Dorz

Ce minunată și fericită este totdeauna sărbătoarea zilei care amintește fericita noastră înnoire făcută de Duhul și Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu, Ziua înnoirii noastre duhovnicești. Ziua nașterii noastre din nou. Ziua fericită a începutului mântuirii noastre. În toți anii, când sosește ziua care ne aduce aminte despre data renașterii noastre duhovnicești, de fiecare dată sărbătorim acest prilej cu o inima plină, cu o nouă recunoștință și o nouă bucurie. Și, ca la sărbătoarea reînnoirii Templului, adesea cântările noastre de bucurie se amestecă cu lacrimile recunoștinței, amândouă izvorând din aceeași stare unică și cu totul sfântă pentru noi, pe toată viața (Ezra 3, 11-13).

Binecuvântată să fie sărbătoarea Înnoirii noastre, Ziua Nașterii noastre din nou, scumpa zi a legământului nostru cu Iisus.

Adunare comemorare fratele Traian Dorz – Mizieș (BH), 16 iunie 2018

Sâmbătă, 16 iunie, începând cu ora 14, lângă mormântul unde odihnește trupul său, în cimitirul din Mizieș, frați și surori din toată țara, dar și din diaspora și-au amintit de psalmistul Oastei, fratele Traian Dorz, slăvind pe Dumnezeu pentru tot harul cu care ne-a binecuvântat prin viața și lucrarea lui.

S-au scurs aproape 30 de ani de la plecarea în veșnicie a fratelui Traian Dorz, părintele duhovnicesc al multora dintre noi, cel care L-a iubit pe Domnul și L-a cântat inegalabil, în miile lui de cântări nemuritoare. Ne-au rămas atâtea urme luminoase, atâtea învățături limpezi și mai ales atâta comoară de poezie și cântare prin care să-L slăvim pe Creatorul și Mântuitorul nostru și să ne răcorim sufletele prin arșița pustiului acestei lumi.

Adunarea a fost transmisă în direct pe OasteaDomnului.info.

Notă: Filmarea transmisiei este neprelucrată și poate include pauze și/sau alte întreruperi cu cauze tehnice.

Apropierea lui Dumnezeu (II) – Traian Dorz

Cât de primejdios este păcatul şi cât de multe sunt ispitele vrăjmaşului înşelător, întinse ca nişte laţuri şi curse ucigătoare pe toate căile noastre! În cât de multe feluri ştie amăgitorul să ne atragă spre cădere – şi cât de aplecată este firea noastră pământească să asculte şi să urmeze orice drum rău pe care o momeşte satana.

Cât de grăbiţi devenim noi, chiar şi cei mai leneşi, când este vorba de un lucru ispititor, şi cât de orbiţi sunt ochii noştri trupeşti – şi chiar şi cei sufleteşti – de frumuseţea înşelătoare a păcatului…

Mi-e dor să plâng – Traian Dorz

Mi-e dor să plâng, Iisuse,
aşa-nspre Dumnezeu,
cum am plâns numa-n clipa
de legământ al meu,
să simt o descărcare
a sufletului tot;
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse,
a plânge să mai pot.

Apropierea lui Dumnezeu (I) – Traian Dorz

Ce momente înălţătoare trăieşti totdeauna în lăcaşurile sfinte în preajma lui Dumnezeu!… Ce fericită înălţare trăieşte fiinţa noastră când trăieşte în prezenţa binecuvântată a lui Hristos, în orice loc şi în orice vreme. Fericite sunt aceste suflete şi acele vremuri care pot dobândi şi păstra înălţarea şi apropierea de Dumnezeu. Dar vai de acele suflete care se depărtează de El! Vai de acele suflete şi vremuri care năzuiesc nu înspre idealul dumnezeiesc, ci se coboară spre ceea ce este josnic şi se lasă cu plăcere atraşi de cele inferioare. Acelea sunt sufletele pierdute – şi vremile pierzătoare.

Praznicul sfinților români – Pr. Costel Căuș

Uită-te bine la cel fără prihană și privește pe cel fără vicleșug; căci omul de pace are parte de moștenitori. (Psalmul 37, 37)

Cuvântul lui Dumnezeu este plin de făgăduințe pentru cei credincioși și neprihăniți care trăiesc într-o smerită ascultare de voia Lui, așa încât înfățișează viața lor ca pe una plină de binecuvântări. Iar una dintre aceste binecuvântări este totdeauna aceea a urmașilor, a fiilor sau a moștenitorilor. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică (Matei 19, 29).

Amară e lumina – Traian Dorz

Amară e lumina venită prea târziu,
când lacrima neplânsă se varsă pe-un sicriu,
când floarea neadusă se-așează pe-un mormânt
și prea tăcut se uită al dragostei cuvânt.

Nu-ntârzia când soțul te-așteaptă-nlăcrimat,
du-i dragostea curată și doru-mbrățișat
căci în zadar e plînsul când timpul a trecut,
nici mii de doruri spuse, nu șterg un dor tăcut.

După focul încercării (II) – Traian Dorz

Siguranța fericită că te găsești în grija și ocrotirea permanent prezentă a Păstorului Celui Mare, Iisus Hristos, te face să nu-ți mai pese de nimeni și de nimic din tot ceea ce este mai presus de puterile tale. Chiar dacă aceasta privește direct viața ta. Sau moartea ta.

Hrana ta este asigurată câtă vreme Hristos este Pâinea ta și câtă vreme trăiești în pășunea Lui cea veșnic proaspătă.

Adunare comemorare fr. Traian Dorz – Mizieș (BH), 16 iunie 2018

S-au scurs aproape 30 de ani de la plecarea în veșnicie a fratelui Traian Dorz, părintele duhovnicesc al multora dintre noi, cel care L-a iubit pe Domnul și L-a cântat inegalabil, în miile lui de cântări nemuritoare. Ne-au rămas atâtea urme luminoase, atâtea învățături limpezi și mai ales atâta comoară de poezie și cântare prin care să-L slăvim pe Creatorul și Mântuitorul nostru și să ne răcorim sufletele prin arșița pustiului acestei lumi.

Veniți sâmbătă, 16 iunie, începând cu ora 14, lângă mormântul unde odihnește trupul său, în cimitirul din Mizieș, să ne amintim de psalmistul nostru drag, slăvind pe Dumnezeu pentru tot harul cu care ne-a binecuvântat prin viața și lucrarea lui.

Pentru cei care, din pricini binecuvântate, nu vor putea participa fizic la această adunare, vom transmite întreg programul adunării, în direct, aici pe site cât și pe pagina de Facebook.

Slăvit să fie Domnul!

După focul încercării (I) – Traian Dorz

Va veni vremea să vedeți cu o strălucită bucurie ce semințe frumoase au să se arate și după focul acestei încercări care a trecut acum pârjolitor peste Biserica și Lucrarea lui Hristos. El Însuși veghează la aceasta. Și grija marii Puteri a lui Dumnezeu o va face.

Cel mai puternic simțământ care izbucnește din cuvintele Domnului este siguranța… Este încrederea fericită și sigură cu care trăiește, cu care suferă, cu care luptă, cu care se roagă, cu care muncește și cu care moare un adevărat credincios al lui Iisus.

Top