După răscoala lui satan și a îngerilor lui, el a luptat și luptă neîncetat împotriva planurilor lui Dumnezeu. Oriunde vede satan un plan al lui Dumnezeu, el începe lupta contra lui. Această bătălie se poate vedea pe tot locul prin Biblie și prin viață. Îndeosebi ea se poate vedea la nașterea lui Moise și la nașterea lui Iisus.
Când s-a născut Moise, satan s-a înfuriat. Știa că Dumnezeu are un plan mare cu omul acesta. Și prin Faraon a dat ordin să fie uciși toți pruncii israelitenilor, în credința că va fi ucis și Moise. Dar Moise a scăpat.
Când S-a născut Iisus, satan s-a înfuriat și mai mult. Știa că în nașterea aceasta se afla planul mântuirii neamului omenesc. De aceea, prin Irod, căuta Pruncul, să-L omoare. Dar Pruncul Iisus a scăpat fugind în Egipt. “Un înger al Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicându-i: «Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt, căci Irod caută Pruncul să-L omoare»” (Matei 2, 13).
Adică atât la nașterea lui Moise, cât și la nașterea lui Iisus, s-a dat o luptă între Dumnezeu și satan. Între planurile lui Dumnezeu și satan. Și satan a pierdut această luptă. Este interesantă această luptă și plină de învățătură pentru noi.
Întâi îl vedem pe satan că atacă cu o mare furie. Și, la început, pare că biruie. Când s-a început uciderea pruncilor în Egipt și Vifleem, satan părea că a biruit. Dar tocmai când se credea biruitor întervine puterea lui Dumnezeu și satan rămâne bătut și rușinat.
Dumnezeu are un plan și cu noi: planul mântuirii noastre sufletești. Iar împotriva acestui plan, satan se luptă cu furie mare. Dar câtă vreme noi suntem copiii lui Dumnezeu și facem voia lui n-avem de ce să ne temem, oricât de furios ar fi atacul lui satan. În lupta aceasta noi nu suntem singuri, ci alături de noi este Dumnezeu. Îngerul Lui priveghează mereu asupra noastră și ne scapă la timp.
Vedem că, în lupta cu satan, Dumnezeu nu S-a folosit de lucruri mari. La scăparea lui Moise, Dumnezeu S-a folosit de un mic sicriaș de papură pe care mama lui Moise l-a uns cu păcură și punând pruncul în el, l-a slobozit pe apa Nilului (Exodul 2, 1-4). Sicriașul era un lucru mic și slab. Era, așa-zicând, o copilărie. Cineva ar fi râs, văzând-o pe mama lui Moise cum încearcă șă-și scape copilul. Și totuși, acest sicriaș era foarte tare. Căci el era unealta lui Dumnezeu și era întărit și cu credința mamei.
Și așa e și cu scăparea Pruncului Iisus. Dumnezeu putea face o cerească intervenție. Putea să-l omoare la minut pe Faraon și pe soldații lui. Sau putea trimite o legiune de îngeri care să răpească pe sus Familia Sfântă și s-o ducă în Egipt. Dar Dumnezeu nu le dă alt ajutor, decât un biet asin și toiagul unei călătorii lungi și grele…
Să ne fie de învățătură și aceasta. În lupta cu satan, să nu căutăm și să nu așteptăm de la Dumnezeu lucruri mari. Să ne încredem în puterea Lui și în purtarea Lui de grijă. Și să punem la lucru și credința noastră. Dacă în lupta aceasta Domnul ne întinde uneori numai un pai, noi, prin credință, să facem din acest pai un stâlp de fier, așa cum și mama lui Moise, din sicriașul de papură, a făcut un vapor.
Credința n-are lipsă de lucruri mari și tari. Ea se leagă de lucruri mici. Numai credința cea slabă caută lucruri mari. Numai cei puțini credincioși caută mereu “arătări” și “minuni”.
Credința nu caută minuni! Ci ea însăși face minuni.
Și apoi, din umbletul lui satan după uciderea lui Moise și Iisus, să trecem la învățătura cea de temelie. Diavolul de la început a fost ucigaș de oameni, de suflete. El nu l-a căutat numai pe Moise și pe Iisus să-l omoare, ci el caută și azi pe orice suflet să-l omoare.
Și să luăm aminte. Diavolul-Irod caută și azi să-i omoare pe cei născuți din nou. Oriunde s-a născut un om din nou, acolo aleargă satan să-l ucidă. Ca și oarecând Irod, diavolul întreabă și azi: “Unde este cel ce s-a născut din nou? Unde este omul care s-a născut din nou?”.
Diavolul nu întreabă după cei de pe la cârciumi, după cei de prin lume și păcate. Pe aceștia i-a înjunghiat deja și nu se mai ocupă de ei. Diavolul întreabă după omul care s-a născut din nou. Pe acesta umblă el să-l omoare.
Eu mi-l închipui pe satan stând pe tronul lui și întrebându-și mereu gloatele: “Alo, argații mei! Unde s-a mai născut vreun om din nou? Unde s-a mai născut cineva din nou? Alergați acolo cu toții și dați năvală asupra lui și folosiți toate mijloacele iadului nostru, ca să-l omorâți”.
Frații mei! “Faraon” și “Irod” trăiesc și azi și umblă cu cuțitul în mână și azi și vor umbla până la sfârșitul veacurilor, căutând să-i ucidă pe copiii Domnului, cei născuți din nou. El umblă mereu și după noi. Din clipa în care ne-am născut din nou, Faraon și Irod umblă mereu după noi să ne ucidă.
Și, grijă, frații mei! Satan are milioane și milioane de apucături și mișelii de a ucide un om născut din nou. Eu am cunoscut un ostaș, un suflet născut din nou, care ardea de râvnă de a-i aduce la o viață nouă și pe alții. Și ce s-a întâmplat? Satan i-a trimis o femeie din cele “ce s-au abătut după el” (I Timotei 5, 15). Și, cu vorbe viclene, ca oarecând Irod, a început femeia: “Am auzit că aici în casa asta S-a născut Iisus… Am auzit că L-ai aflat pe Iisus… Ce frumos! Ce minunat! Vreau să-L aflu și eu… Vreau să încep o viață nouă și eu…”
Și pe urmă ce s-a întâmplat? Ostașul, nebăgând în seamă ispita, a căzut în cursa lui satan. “Irod” cel viclean a junghiat un copil ce se născuse din nou.
Frații mei! E lucru grozav să-i vezi pe cei morți și junghiați pe la cele cârciumi, în păcate. Dar e o durere neasemănat mai mare să vezi omorât un copil al lui Dumnezeu.
Deci grijă, frații mei și iar grijă. Faraon și Irod umblă neîncetat după noi. Noi să fugim din calea lor, scăpând la Golgota, locul de scăpare pe care ni l-a lăsat Cel ce ne-a ajutat să ne naștem din nou.
Preot Iosif Trifa, Isus Biruitorul, anul 1935, nr. 52, pag. 7
