Uncategorized

Tămăduirea femeii gârbove – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată, o femeie era acolo ce avea duhul neputinţei de optsprezece ani. De această femeie S-a apropiat Iisus şi punându-Şi mâinile pe dânsa, îndată s-a tămăduit şi mărea pe Dumnezeu. Dar pizmătăreţii farisei cârteau, zicând: „Nu se cade a lucra sâmbăta”. La aceasta, Iisus a răspuns cu mustrarea: „Făţarnicilor, au nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul de la iesle sâmbăta şi-l duce la apă? Dar această femeie pe care a legat-o satana de optsprezece ani au nu se cădea a se dezlega de legătura ei sâmbăta?”. Şi aceste zicând, se ruşinau toţi cei ce stăteau împotriva Lui. (Luca 13, 10-17)

Cel cu fărădelegea iertată – Traian Dorz

Psalmul 32, versetul 1

Cuvintele lui Dumnezeu şi voia Lui sunt legi înlăuntrul cărora viaţa şi faptele noastre, ca şi ale tuturor creaturilor Sale, trebuie să se desfăşoare ordonat şi ascultător. Orice încălcare a acestor legi este mai departe o umblare fără-de-lege. Oricine nu merge pe cale, merge fără de cale (2 Corinteni 10, 5).  

Focul Cuvântului Biblic – Pr. Iosif Trifa

„Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc… (Ieremia 23, 29)

Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc? zice Domnul.“ Iată, Însuşi Dumnezeu Îşi aseamănă cuvintele Sale cu focul. Foc este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi toți care citim şi ne hrănim cu acest Cuvânt cunoaştem acest foc. Ne-am încălzit şi ne încălzim cu el. L-am simțit şi-l simţim mereu. Biblia este o Carte caldă; o Carte fierbinte.

Vindecarea unui îndrăcit – Pr. Iosif Trifa

Acum duminică avem la rând evanghelia de la Luca 8, 26-39, cu vindecarea unui îndrăcit. Această evanghelie vine la rând – cu mici deosebiri – de patru ori în duminicile de peste an. Noi o avem tâlcuită – în alt şi alt fel – în toate cele patru rânduri.

Să nu fiu dat de rușine niciodată – Traian Dorz

Psalmul 31, versetul 1

Un credincios adevărat Îl reprezintă în faţa lumii pe Hristos. Într-o anumită măsură, fiecare fiu al Bisericii Domnului angajează Numele şi cinstea lui Dumnezeu în faţa celor nepăsători sau a celor vrăjmaşi ai Lui. După purtările sau meritele fiilor şi slujitorilor Bisericii lui Hristos, oamenii slăvesc pe Dumnezeu (Matei 5, 16) sau hulesc Numele Lui (Romani 2, 24).

Glasul Domnului răsună – Traian Dorz

Psalmul 29, versetul 3

Prezenţa lui Dumnezeu în toate şi pretutindeni este aşa de puternică şi de răsunătoare, de vie şi de vizibilă în orice loc şi în orice vreme pe pământ şi în cer, încât trebuie să fie cineva ori plin de orbie, ori plin de răutate, ca să n-o vadă și să n-o audă.

Nimeni nu s-a suit în cer – Traian Dorz

„Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul Omului, Care este în cer. “ (Ioan 3, 13)

Nimeni nu s-a suit singur, prin puterea sa, în cer, afară de Hristos. El Singur S-a suit prin puterea Sa, ducând împreună cu El și după El pe toți cei care sunt ai Lui (1 Corinteni 15, 20-23, Coloseni 4, 18).

Spălarea picioarelor – Pr. Iosif Trifa

Cât de zguduitoare şi pilduitoare sunt întâmplările prin care a trecut scumpul nostru Mântuitor în Săptămâna cea Mare! În Joia cea Mare este și Evanghelia cu spălarea picioarelor. Mântuitorul Se adunase cu apostolii Săi la cină, la cea din urmă cină, când Se pregătea să le împărtășească multe taine sufleteşti. Dar, când colo, ce se întâmplă? Un lucru grozav. Ni-l spune Evanghelia. La masă, între apostoli, s-a iscat şi o ceartă: care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare (Luca 22, 24).

Cele patru stări ale mântuirii sufletești – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea venit-a un om la Iisus, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: „Învăţătorule, am adus pe fiul meu la Tine, având duh mut. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l scoată, şi n-au putut”. Şi l-a adus pe el la Dânsul. Şi văzându-l pe dânsul, îndată duhul l-a scuturat pe el şi, căzând la pământ, se tăvălea aspumând. Şi a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i s-a făcut lui aceasta?”. Iar el a zis: „Din copilărie. Şi de multe ori pe el şi în foc l-a aruncat şi în apă, ca să-l piardă.

Învățătura Domnului – Pr. Iosif Trifa

„Şi s-a adunat tot poporul la piaţa cea dinaintea porţii apei şi a citit Ezdra în cartea legii de dimineaţă până la amiazi în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare să înţeleagă şi tot poporul asculta cu luare-aminte cartea legii… Şi învăţa Ezdra şi le tâlcuia învăţătura Domnului şi înţelegea poporul cele ce se citea… şi tot poporul plângea când a auzit cuvintele legii” (Citiţi pe larg în cartea lui Neemia, cap. 8).

Top