Resurse - Oastea Domnului

A doua întâlnire cu episcopul de la Oradea – Traian Dorz

După opt luni de la trimiterea acestei scrisori, am fost chemat la Oradea, la Episcopie, pentru o nouă stare de vorbă cu episcopul. Era în noiembrie 1972.

– Te-am chemat, mi-a spus Prea Sfinţitul, spre a-ţi comunica răspunsul Prea Fericitului Patriarh şi al Sfântului Sinod la scrisoarea dumitale din martie. Fiindcă dumneata ai spus că nu poţi vorbi în numele „Oastei Domnului“, ci numai în numele dumitale personal, nu ţi s-a putut acorda audienţă, fiindcă instituţiile nu stau de vorbă cu persoane particulare în probleme care le depăşesc.

Nicio nădejde – Traian Dorz

Palmul 55, versetul 19

Vai, ce grozav este cuvântul acesta: «nicio nădejde»! Dintre toate cuvintele pe care omul le-a putut rosti vreodată, dintre toate veştile rele pe care le-a putut duce limba omenească undeva şi cuiva, cred că nu există un cuvânt mai ucigaş ca acesta şi nici o pedeapsă mai cumplită. Iadul n-ar fi atât de cumplit dacă n-ar scrie pe intrarea lui aceste îngrozitoare cuvinte: «Nicio nădejde»! Oricât de grea ar fi o împrejurare şi oricât de chinuitoare ar fi o stare în care a ajuns cineva, până încă mai există o nădejde, totul poate fi suportat — şi, până la urmă, poate fi şi învins.

Înmormântarea lui Tit și moaștele Părintelui Iosif – Traian Dorz

În gara din Sibiu n-am mai găsit pe nimeni, decât pe fratele Moise cu încă trei fraţi din Arad.

Am mers grăbiţi la locuinţa familiei.

Într-adevăr, în casă era sicriul descoperit. Pe faţa fratelui Tit se aşezase chipul liniştit al veşniciei, în care trecuse cu atâtea planuri frânte dintr-o dată.

Ancheta de după sfat – Traian Dorz

Abia am ajuns acasă la Beiuș și a treia zi după starea noastră de la Poiana Brașov am fost luat de la serviciul meu de la Protopopiat și dus la Securitate. Trei anchetatori erau acolo. Cel mic, de la Beiuș, cel mare, de la Oradea și unul și mai mare, de care am aflat apoi că era de la București, desigur, cu un grad superior, fiindcă el dirija și ordona totul.

#100EsențeDuhovnicești – 84

Când trăim o viață cu Domnul și El cu noi, oricât de mari ar fi flăcările suferințelor și ale încercărilor, n-avem de ce să ne temem. – Pr. Iosif Trifa

Armele pe care le folosește diavolul – Pr. Iosif Trifa

Cu alcoolul câştigă diavolul cele mai multe suflete

Spuneam mai înainte că inima omului e ca o cetate pe care umblă să o cucerească doi „asediatori“: Domnul şi diavolul. Am arătat pe larg cu ce fel de daruri vrea Domnul să câştige cetatea inimii noastre. Am scris pe larg despre darurile şi armele ce ni le dă Domnul pentru câştigarea şi păstrarea biruinţei noastre asupra Ispititorului.

Sfatul de la Poiana Brașov – Traian Dorz

A fost aleasă la început data de 25 septembrie, iar locul, la Poiana Brașov, într-o locuință izolată a unui frate pădurar și paznic care locuia cu familia sa acolo, în mijlocul unei frumoase păduri de brazi, nu departe de stația de autobuz. Trebuia invitați vreo cincizeci de frați din diferitele părți ale țării, lucru care a mers cam anevoie. De aceea s-a amânat totul pentru data de 7 noiembrie, în preajma Sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Locul a rămas același.

Sfatul de la Feleac – Traian Dorz

În noiembrie 1956 eram deci tot în Simeria. Încercam mereu să obțin serviciul avut înainte sau un altul, dar nu primeam decât promisiuni și amânări.

Într-o zi mă pomenesc că vine la mine Pop – zis atunci Șandor – și îmi spune că pe ziua de 6 noiembrie s-a fixat un sfat frățesc deosebit la Feleac. În primul rând, pentru rezolvarea problemei infiltrațiilor sectare în Oaste. În al doilea, pentru punerea de acord asupra învățăturii între toți frații cei mai de seamă. Și în al treilea, pentru stabilirea unui fel de plan de lucru pentru viitorul Lucrării Oastei Domnului. Am bănuit că acest sfat fusese pus la cale de Sergiu și Leon, ca apropiați ai lui Pop.

Îmi voi vedea împlinită dorința! – Traian Dorz

Psalmul 54, versetul 7

Binecuvântate să fie, Doamne Iisuse, Numele Tău cel Puternic şi Dreapta Ta cea Tare, prin nădejdea cărora sufletul meu este plin de încrederea că-şi va vedea împlinită dorinţa, marea şi scumpa mea dorinţă a tuturor dorinţelor mele!… Dorinţa să ajung să văd cu bucurie Faţa Ta, Doamne Iisuse, după ce-mi voi fi săvârşit cu bine munca fericită, alergarea stăruitoare, lupta cea bună şi credinţa cea dreaptă (2 Timotei 4, 7). Dorinţa să văd propăşind în Mâinile Tale biruitoare Lucrarea Oastei Tale duhovniceşti, Biserica Ta cea vie, Frăţietatea mea cea dulce, Familia mea cea sfântă, care îşi trage numele din Tine şi poartă solia Ta (Isaia 53, 10; Efeseni 3, 15)… Dorinţa să văd tot tineretul venind la Tine ca o rouă curată, strălucitoare şi rodnică (Psalmul 110, 3). Dorinţa să văd mântuirea familiei mele şi a celor apropiaţi ai mei, pentru care mă rog neîncetat (Romani 9, 3).

Nimic rău nu scapă nepedepsit – Traian Dorz

În 4 noiembrie m-am pomenit acasă cu o telegramă: „Vino imediat la Bucureşti“…

Nu era semnată de nimeni.

Am înţeles că era de la Interne.