Povestiri

000000 – pr. Iosif Trifa

În legătură cu aceste zerouri, nimicuri, numere ce înseamnă de șase ori tot nimic, iată ce a pățit un om. Se întâlni odată cu un filozof și începu ai înșira laude despre femeia lui. – Nevasta mea e frumoasă, zise omul.

Aici este raiul meu – pr. Iosif Trifa

Un scriitor și vestitor al evangheliei, Bettecks, istorisește următoarele.

Înainte cu 10 ani vizitasem un prieten al meu.

L-am aflat într-o splendidă situație materială.

Locuia într-un palat înconjurat de o grădină ca un adevărat paradis.

Albul între negri – pr. Iosif Trifa

Africa e țara popoarelor cu pieile negre. În special centrul Africii e curat negru. Când europenii au pătruns pentru prima dată pe acolo, negrii au rămas uimiți văzându-i. Nu mai văzuseră niciodată oameni albi.

Am închis calea cu spini – pr. Iosif Trifa

De când eram și eu gospodar la țară îmi aduc aminte că aveam un loc peste care oamenii făceau cale scurtată, cale fărădelege. Am încercat în multe feluri să opresc această cale. Am scris pe o tăbliță „Trecerea oprită” dar oamenii au aruncat tabla cât colo.

Cum este făcută crucea – pr. Iosif Trifa

Un adânc înțeles este chiar și în felul cum este făcută crucea. O cruce de lemn e făcuta din două brațe. Un braț e mai lung, mai lungăreț. Acest braț e parcă o cale netedă, un drum deschis care aluneca înainte.

Dumneata vorbești cu pereții – pr. Iosif Trifa

Unui învățat necredincios îi plăcea să ia peste picior pe cei credincioși.

– Ce-o mai fi și aia rugăciune? îi zicea el unui credincios. A te ruga înseamnă a vorbi cu văzduhul și cu vânturile.

Credinciosul tăcea. Într-o zi îl află pe cel necredincios vorbind la telefon.

Dumnezeu să-ți ajute să poți închide ușile – pr. Iosif Trifa

Un elev isprăvise liceul și se pregătea ași continua studiile într-un oraș mare.

– Dumnezeu să îți ajute, dragul meu nepot, să poți închide ușile, îi zise la despărțire bunica.

– Ce uși, bunică dragă, doar n-o să mă fac portar acum după ce am isprăvit liceul?!

Lumânarea se topește luminând – pr. Iosif Trifa

Un prieten mă cam mustra zilele trecute spunând că prea îmi las viața să se topească în munca ce o fac. „- O, dragul meu, – i-am răspuns – eu îți dau toată dreptatea dar mai întâi te rog să aprinzi lumânarea aceasta. – Foarte bine! Iată, am aprins-o! Și ce vrei să spui cu acest lucru?

M-a întors la Domnul o muscă – pr. Iosif Trifa

Istoria trezirii și mântuirii sufletești e plină cu fel de fel de întâmplări minunate.

Un întors la Domnul din Anglia spunea în gura mare că pe el l-a întors din calea pierzării o muscă.

Cum așa? Iată cum!

O minciună cu tâlc – pr. Iosif Trifa

În limba nemțească este o carte vestita de minciuni: „Isprăvile vânătorești ale baronului Münchausen„. Între ele este și una cu tâlc sufletesc. Odată, spune baronul vânător, dădusem într-o mlaștină. Toate încercările mele să scap erau zadarnice. Mă cufundam până la piept. Atunci îmi veni în gând o scăpare.

Top