Psalmul 16
Păzește-mă, Doamne, că-n Tine mă-ncred;
Eu zic către Domnul, aleasa-mi iubire:
Tu, Doamne, ești Stânca pe care eu șed,
Tu, Doamne, ești Singura mea fericire.
Și sfinții din țară, poporul curat,
sunt toată plăcerea ce-o am eu pe lume.
Mulți oameni la idoli și zei s-au plecat,
eu nu le-aduc jertfă și nu le pun nume.
La ce-mi folosește oare lumea asta trecătoare,
când nimic nu voi lua din lume când voi pleca?
De-aș avea toată știința, dar de-mi lipsește credința,
în zadar m-am ostenit și nimic n-am folosit.
Păşind încet, cu fruntea-nsângerată, Hristos suia păcatul tuturor;
urma strigând mulţimea-nfuriată, cerând amarul preţ ispăşitor.
…Doar tu nu vezi, doar tu rămâi departe, doar tu priveşti la tot nepăsător…
O, nu te temi c-ai să plăteşti prin moarte, în veac, amarul preţ ispăşitor?
Pe la geamul îngheţat al credinţei mele
trece iar colind curat călător spre stele,
trec în zbor de-argint, cântând, îngerii Minunii,
Domnului Hristos ducând razele cununii.
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă, prin păcat!
Şi eu, şi tu…
Golgota, pe culmea ta, odată, fost-au înălțate trei cruci mari,
dar din ele-n veci e neuitată Crucea lui Iisus între tâlhari.
Prin al Său Sfânt Sânge şi pe mine Domnul din păcat m-a izbăvit;
Golgota, Hristos, murind pe tine, mi-a deschis Edenul fericit.
Pentru Jertfa Lui mântuitoare ce-a adus Hristos pe culmea ta,
nici în veșnicia viitoare, Golgota, eu nu te voi uita!…
Preaiubitul meu e Unul fără seamăn pe pământ,
Glasul Lui e Armonia, cântec este-al Lui Cuvânt.
Preaiubitul meu e Unul, nimenea asemeni nu-i!…
Cât ați da de L-ați cunoaște ca să fiți și voi ai Lui!…
