„Şi au zis: Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt“ (Numeri 14, 4).
Ceea ce trece ca un fir roşu prin călătoria israelitenilor spre Canaan e ispita întoarcerii înapoi, în Egipt. În frământările israelitenilor de a se întoarce în Egipt, Biblia a pus marile frământări ale mântuirii sufleteşti. A pus marea luptă ce se dă între firea cea nouă şi cea veche, între omul cel lumesc şi cel duhovnicesc.
Sub Muntele Sinai, am vorbit pe larg despre lege și har şi despre „litera legii“. Spuneam acolo că omul nu se poate mântui numai prin Lege. Legea arată numai păcatul dar, harul ne dă putere să scăpăm de păcat. Legământul cu cele zece porunci nu era încă stropit cu sângele Crucii, cu puterea harului. De aceea el a ajuns acolo unde era de prevăzut că va ajunge: la viţelul de aur.
În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat pe El zece bărbaţi leproşi care au stătut departe. Şi aceia au ridicat glas, zicând: „Iisuse Învăţătorule, miluieşte-ne pe noi!” Şi, văzându-i, le-a zis lor: „Mergeţi şi vă arătaţi preoţilor!” Şi când mergeau ei s-au curăţit. Iar unul dintre dânşii, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare, slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la picioarele Lui, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?
Citind cu atenţie epistolele Apostolului Pavel, prin toate vezi trecând o aprigă pornire contra Legii, contra tăierii împrejur şi contra altor rânduieli intrate din Vechiul Testament. Rămâi oarecum nedumerit şi îţi vine să te întrebi: de ce oare această pornire, căci doar Legea nu era ceva rău în sine şi nici celelalte rânduieli din Vechiul Testament?
Suntem sub Muntele Sinai, unde li s-au dat israelitenilor tablele legii cu cele zece porunci. Suntem la locul unde Domnul Dumnezeu a încheiat un legământ cu poporul lui Israel. „Dacă veţi asculta glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei“, le-a zis Domnul (Ieşirea 19, 6).
“Și propovăduia Iisus, zicând: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu»” (Matei 4, 17). Ioan Botezătorul a fost Înaintemergătorul şi Înaintevestitorul Mântuitorului şi al mântuirii neamului omenesc. El şi-a început predica cu vestirea Împărăției lui Dumnezeu. Şi-a început predica cu vestirea că se apropie Împărăţia lui Dumnezeu. „Şi a început Ioan a propovădui, zicând: «Pocăiţi-vă, căci Împărăţia lui Dumnezeu este aproape»” (Matei 3, 1-2).
În şcoala cu învăţăturile despre Duhul Sfânt, spuneam că în Biblie sunt trei simboluri principale ale lucrării Duhului Sfânt: vântul, focul şi apa. Cu „şcoala” noastră am ajuns la focul cel ceresc, după care vom trece la simbolul „apei”.
„Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca.” (Luca 3, 5)
Cea mai bună pregătire pentru o sărbătoare bisericească este împăcarea cu vrăjmaşii. Nu este, oare, un lucru fără judecată, ca atunci când soseşte o sărbătoare, să fie aşa o mare preocupare de a se scoate din ladă haina cea mai frumoasă şi a o pregăti cu cea mai mare grijă, a pune încălţăminte frumoasă, a aşeza pe masă mâncăruri scumpe, a aduce din toate părţile tot felul de prisosinţă, a se împopoţona şi împodobi în tot chipul, dar a nesocoti cu totul sufletul, sufletul cel părăsit, cel pătat, cel sălbăticit, cel flămând şi necurat?
Cu călătoria spre Canaan ne apropiem de un loc foarte însemnat; ne apropiem de muntele Sinai (Ieşirea 19, 1-2). Ajungând la acest loc, vom zice şi aici „Sela!“, oprire! Am ajuns la un loc de mare însemnătate; să ne pregătim cu sufletul pentru intrarea în el. Am ajuns la locul unde dumnezeirea S-a arătat omului căzut şi a făcut cu el din nou un legământ, dându-i prin Moise cele zece porunci. Am ajuns la locul sfânt unde măreţia şi strălucirea lui Dumnezeu s-au arătat cu atâta putere, încât însuşi Moise, alesul Domnului, zicea: „Sunt îngrozit şi tremur“ (Ieşirea 12, 21).
A trecut şi anul 1937 (n.n. și anul 2020) şi constat că n-am citit Biblia în fiecare zi, precum îmi propusesem. E o mustrare ce mi-o fac şi aş vrea să simt o durere adâncă pentru neglijența aceasta. Mai mult, pentru păcatul acesta.