Arhive: Audio

Ți-aș fi vrut, Simone – Traian Dorz

Ți-aș fi vrut, Simone, poarta descuiată,
să nu trebuiască să bat niciodată.
Dar tu n-ai avut, Simone, poarta descuiată.

Aș fi vrut, Simone, să-mi dai sărutare,
făr’ să-ți ceară asta, trista-mi așteptare.
Dar tu n-ai sărit, Simone, să-mi dai sărutare.

Uitarea, niciodată – Traian Dorz

Uitarea, niciodată, nimic să nu-ți ascundă.
Iubirea-ți scaldă totul cu limpedea ei undă.
Recunoștința-ți vină mereu cu flori divine,
Spre cine ți-a dat mâna, spre cel ce-ți face bine.

Micimea, niciodată, să nu te facă-n stare,
Să uiți recunoștința spre cine ți-e datoare.

Unde n-a fost nimeni încă – Traian Dorz

Unde n-a fost nimeni încă, du Cuvântul cel curat,
Și-o să-ți mulțumească veșnic cei ce ți l-au ascultat.

Unde n-a mers nimeni încă, mergi cu-al lacrimii alin,
Și-or să-ți mulțumească veșnic cei de duc ascuns suspin.

Unde n-a pătruns lumina cunoștinței lui Hristos,
Du-o, și-o să strălucească Chipul veșnic luminos.

Viitoare valuri – Traian Dorz

Viitoare valuri vor porni curând,
Locul celor stinse, mai frumos luând,
Frontul celor care moartea i-a învins,
Alții or să-l umple, larg și necuprins.

Viitoare ramuri vor ieși cu-avânt,
Să-ntregească locul celor ce s-au frânt.

Vin proorocii mincinoși – Traian Dorz

Vin proorocii mincinoşi tot mai mare gloată,
numărul şi felul lor umple lumea toată;
gurile li-s tot mai largi, pline de minciună
şi la ei, cei înşelaţi tot mai mulţi se-adună.

Vin prorocii mincinoşi, duhurile rele
îi tot scot mereu mai mulţi, lumea s-o înşele;

Vine Cineva adesea – Traian Dorz

Vine Cineva adesea pe la via ta,
Să se uite și să vadă ce rod are-n ea.
Dacă până azi la tine n-a fost rod frumos,
Lasă azi să-ți are via plugul lui Hristos.

Vine Cineva adesea pe la ușa ta,
Spre-a vedea cum se deschide mâna ta spre-a da.

Vine-ncet amurgul – Traian Dorz

Vine-ncet amurgul ca o ceaţă deasă
şi-un văl tot mai rece peste ani îţi lasă;
tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
– Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte,
unde dormi la noapte?

Vine seara neștiută – Traian Dorz

Vine seara neștiută, ușa ochilor s-o-ncuie
seara asta nu e dată să și-o știe – nimănuie
fericiți sunt ochii care au aflat lumina dulce
care-o să-i închidă-n pace când vor merge să se culce.

Vine ziua ce va frânge cerul lumii la amiază
prăbușind un val pe altul și o groază pe-altă groază

Vino cât e ziuă încă – Traian Dorz

Vino cât e ziuă încă și nu-i timpul dus!
Vino cu credință-adâncă până la Iisus!
Nici doar pân’ la Sfânta Carte ori la Casa Lui,
Treci de-acestea mai departe, pân’ la Cruce sui!

Vor fi-n contră multe, poate, fie câte vor.
Domnul îți va da prin toate, tare, ajutor.

Cuibul din pod – Traian Dorz

Aveam noi pe atunci o șură mare. Tocmai sus, lângă acoperiș, niște rândunici făcuseră un cuibușor și acum trebuia să aibă pui. Eu le aruncam grăunțe prin șură iar ele ciuguleau apoi una se așeza pe cuib iar cealaltă sus pe o bârnă lângă ea stătea, se uita la mine și la cuibușorul lor și cânta, și cânta și îmi umplea inima de drag. Cât de bucuros eram că rândunelele mele erau în siguranță și că nimeni nu îndrăznește să se urce până acolo sus să le ia puișorii lor.

Top