Arhive: Audio

Mergi grăbit – Traian Dorz

Mergi grăbit
pe drumul care ți-e pe-ncetul cunoscut
timpul câștigat,
în urmă, poți să-l folosești plăcut.
Însă mergi încet
pe drumul care grabnic l-ai luat
ca să nu fii prea departe,
când te afli înșelat.

Aprinsa Domnului iubire – Traian Dorz

Aprinsa Domnului iubire,
mă rog mai sfântă să ne crești
și-n alba ta neprihănire
viața-n veci să ne-o-mpletești
tot mai frumoasă, mai senină
și mai predată s-o primești.

Merită să lași – Traian Dorz

Merită să lași pe-oricine ca să-L afli pe Hristos,
dacă L-ai aflat pe Domnul, ai aflat tot ce-i frumos,
dincolo de El nu-i altă frumusețe mai de preț,
merită a Lui aflare jertfa orișicâtor vieți.

Am umblat prin soare – Traian Dorz

Am umblat prin soare și arșiță grea
prea-ndelungă parte din viața mea
și dogoarea aspră m-a ‘negrit prea greu
și-a umplut de rane grele, chipul meu.

Mi-a devenit povară – Traian Dorz

Mi-a devenit povară tot ce-am avut frumos,
povară viața însăși cu care le-am dus toate,
povară chiar iubirea, ‘cel aur luminos,
și inima de-acuma, să-l poarte, nu mai poate.

Am fost un ceas pe munte – Traian Dorz

Am fost un ceas pe munte, trăind acele stări
ce sunt numai cu Domnul şi-n veşnicele-I zări,
când îngerii-n tăcere îngenunchează jos
şi Moise şi Ilie spun taine cu Hristos.

Mi-e dor să plâng – Traian Dorz

Mi-e dor să plâng, Iisuse,
aşa-nspre Dumnezeu,
cum am plâns numa-n clipa
de legământ al meu,
să simt o descărcare
a sufletului tot;
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse,
a plânge să mai pot.

Amară e lumina – Traian Dorz

Amară e lumina venită prea târziu,
când lacrima neplânsă se varsă pe-un sicriu,
când floarea neadusă se-așează pe-un mormânt
și prea tăcut se uită al dragostei cuvânt.

Nu-ntârzia când soțul te-așteaptă-nlăcrimat,
du-i dragostea curată și doru-mbrățișat
căci în zadar e plînsul când timpul a trecut,
nici mii de doruri spuse, nu șterg un dor tăcut.

Mi s-a părut ușor – Traian Dorz

Mi s-a părut ușor, Iisuse, să-mi ierți când eu păcătuiam;
o dată de-mi ceream iertare, Tu mi-o dădeai, nu mă-ndoiam;
– dar azi când trebuie iertarea ca eu s-o dau cui sunt dator,
cu ce durere văd Iisuse, că nu-i ușor, că nu-i ușor!

A cui mai ești? – Traian Dorz

A cui mai eşti tu, dulce
cântare-n care toţi
îşi află sân şi lacrimi
de mamă şi de soţ?
Când toţi te uită-n clipa
când şi-au ajuns un ţel,
tu mai rămâi a celui
ce plânge singurel.

Top