Arhive: Audio

Doamne, inima mea toată – Traian Dorz

Doamne, inima mea toată Ție Ți-o predau,
– fă să nu pot niciodată înapoi s-o iau.
Îți predau a ei simțire cu tot focul ei,
toată dulcea ei iubire numai Tu s-o iei.

Pune-o-n slujba Ta, Doamne, viața mea,
Sunt al Tău cu tot ce-am eu, Dumnezeul meu!

Îți predau a mea ființă cu tot ce-am cuprins,
pune-n ea a Ta credință ca un jar aprins,
pune-n mine-a Ta lumină cât un soare-ntreg,
căci de Calea Ta divină viața mea mi-o leg.

Fă-mă să-Ți predau mai dulce rodul vieții tot,
împletit pe după Cruce, cât mai strâns mi-l pot.
Azi sub Crucea Ta se-așează, Doamne, viața mea,
fă mai sfântă să se vază Fața Ta pe ea.

Fiecare plăcând aproapelui – Traian Dorz

Adevărata fericire în căsnicie este atunci când fiecare soț, mai înainte de a-și căuta fericirea sa, caută fericirea celuilalt, și mai înainte ca să-și placă lui ceva, caută ceea ce îi place celuilalt.

În viața de adunare, în familia duhovnicească, lucrurile stau tot așa. Și numai atunci sunt cu adevărat fericiți cei ce au fost chemați să alcătuiască un singur trup în Domnul, dacă fiecare mădular caută mai întâi nu folosul său, ci folosul celuilalt, mai ales când acela este și mai slab sau mai înapoiat.

Numai sufletul plin de bunăvoință față de alții știe cât de fericit îl poate face pe om un bine făcut cuiva, un loc pe care îl dai, o bucurie pe care i-o faci, un cuvânt de mulțumire sau de mângâiere pe care i-l spui, un ajutor pe care i-l oferi, un avantaj pe care i-l înlesnești.

O, cum mă mustră toate – Traian Dorz

O, cum mă mustră toate, Iisuse, când greșesc,
când căile curate un pas le părăsesc,
când chiar o clipă, poate, de Tine pot uita…
De ce mă mustră toate, Iisuse, chiar așa?
De ce, Iisus, de ce? De ce, Iisus, de ce?
De ce mă mustră toate atuncea chiar așa?

Avem felurite daruri – Traian Dorz

Nimeni nu trebuie deci să se laude cu darul primit, fiindcă la baza acordării darului nu se avea în vedere nici un merit personal al celui căruia îi era dat. Tot meritul era al Celui Care făcea darul.

Cel care primise darul trebuia să fie convins că el n-are nici un merit şi deci nu are a-şi pretinde nici un drept personal, nici o laudă pentru asta. Domnul Iisus poruncise: în dar aţi primit, în dar să daţi (Matei 10, 8). Şi, de asemeni, este scris: …şi, dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum… ar fi de la tine? (I Corinteni 4, 7).

Când voi reveni – Traian Dorz

Când voi reveni odată din mormântul meu,
Doamne, câte cu uimire am să aflu eu,
toate faptele vieții cum vor fi rodit,
cum am să privesc la ele, blând sau îngrozit?

Nu-i greu să slobozi o apă cu un larg șuvoi,
dar e greu să-i faci o cale ca să curgă-apoi,
poți ușor să-i faci trezirea unei gloate-acum,
dar e greu s-o duci pe urmă pe-al luminii drum.

Ţine-mi ochii, Doamne – Traian Dorz

Ţine-mi ochii, Doamne, la nădejdea cea
care străluceşte înaintea mea,
nu-i lăsa să-i fure lumea, pe-unde trec,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!
Scump Iisus, Bun Iisus, să nu cad, să nu cad,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!

Doamne, Tu-i promiți credinții – Traian Dorz

Doamne, Tu-i promiți credinții
și mai mult decât ști-cere,
răsplătiri și biruințe
pân-la-ntâia Înviere.

Doamne, Tu-i promiți nădejdii
și mai mult decât ști-spune,
năzuința și primirea
celei mai de preț cunune.

O, dulce frumusețe – Traian Dorz

O, dulce frumuseţe, cuprinde-ne mereu
în razele iubirii ce vin din Dumnezeu,
cu-adânc liniştitoare întrezăriri de har
ne presăraţi lumină pe tot ce-a fost amar.

O, dulce dor de Raiul avut cândva întâi,
ne ia întregi în tine şi-ntreg în noi rămâi,
despovăraţi de-a lumii acestea câte pier,
să nu ne mai întoarcem privirea dinspre cer.

Iisuse, știu că-n viața asta – Traian Dorz

Iisuse, ştiu că-n viaţa asta
odată va veni o zi
din care lungile suspinuri
şi zbuciumări se vor sfârşi.

C-atunci solia uşurării
va duce izbăvitul lut
în calda ţărnii-mbrăţişare
din care-odată s-a născut.

Cu mine-ai fost, Iisuse – Traian Dorz

Cu mine-ai fost, Iisuse, pe orișiunde-am mers,
în orice loc, cu Tine, eu am ajuns acasă,
din fiecare rană mi-ai izvorât un vers,
din fiece cădere, o lacrimă frumoasă.

Cu Tine-am fost, Iisuse, oriunde m-ai trimis,
voios cântând când haru-Ți ușor trecea prin mine.
Cu Tine-am plâns alături, oriunde-am fost închis
și nu m-am dus cu nimeni când n-am putut cu Tine.

Top