Arhive: Audio

Să nu-i lași nimănuia – Traian Dorz

Să nu-i lași nimănuia grija
pe care tu ești pus s-o porți,
cei vii mai pot ceva să facă,
dar nu mai pot nimic cei morți.

Să nu-ți lași grija mântuirii
nicicând în seama nimănui,
căci grija asta fiecare
abia și-o poate duce-a lui.

De când n-ai plâns – Traian Dorz

De când n-ai plâns tu oare, de când n-ai plâns cu-amar,
cu cât păcat de-atuncea ţi-ai încărcat viaţa
şi totuşi pe-al tău suflet nu-l arde-un strop de jar
şi nici doi stropi de lacrimi nu-ţi mai topeşte gheaţa.

Când ne-ai trimis – Traian Dorz

Când ne-ai trimis, Iubire,
în lume, oarecând,
pe fruntea noastră albă
ne-ai sărutat plângând

Copii eram, Iubire,
dar inima s-a strâns:
– de ce sărutul oare
e-mpreunat cu plâns?

Mi s-a schimbat înfățișarea – Traian Dorz

Mi s-a schimbat înfățișarea,
nimic nu seamăn cum eram,
doar inima, mereu aceeași,
și astăzi tot ca-ntâi mi-o am.

Cutremurătorul început – Traian Dorz

Hotărârea lui îi făcea să se hotărască pe mulți. Învia și la noi voluntariatul duhovnicesc și misionarismul laic, de care nu se mai vorbise, în felul acesta, din vremile fericite și îndepărtate ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În toată țara care dormea, cineva din Sibiu se trezise și trăgea puternic un clopot de înviere.

Izbucnise deci un torent viu, care se revărsa ca un fluviu, țâșnind cu o forță uriașă din Hristos.

Cu cât mai prețios – Traian Dorz

Cu cât mai prețios ți-e timpul,
cu-atât ți-e mai păcat că-l pierzi.
Cu cât e mai viclean păcatul,
cu-atât mai rău e că-l dezmierzi.

Cu cât mai de folos e-o viață,
e mai de neiertat s-o-ncui.
Cu cât mai sfânt e adevărul,
ești mai de vină că nu-l spui.

Lumina zilelor senine – Traian Dorz

Lumina zilelor senine
s-a dus spre-un neîntors meleag,
dar raza ei rămasă-n mine
străluce tot mai cald și drag.

Când n-am puteri – Traian Dorz

Când n-am puteri să-mi birui
al inimii amar,
Iisuse,-adu-mi aminte
de-amarul Tău Calvar!

Mai dulce-i bucuria noastră – Traian Dorz

Mai dulce-i bucuria noastră ca tot ce poate fi grăit,
izvorul ei cel veşnic curge netulburat şi neoprit.

Când suntem doi sau trei, oriunde, cu noi de-a pururea-i Hristos,
iar unde-i El e totul dulce şi fericit, şi luminos.

Când munca mea se va sfârşi – Traian Dorz

Când munca mea se va sfârși,
mergând spre odihnire,
ce fericit voi auzi
duioasa Ta poftire!

Top