Arhive: Audio

Cuiul lui Pepelea – pr. Iosif Trifa

O snoavă din popor vorbește despre pățania unui om care și-a cumpărat o casă de la un oarecare Pepelea. Acest Pepelea și-a vândut casa cu o mică condiție. Să mai aibă în ea un cui al lui. – Căci – zicea el – casa mea e de la părinți și, de amintire, vreau să mai am în ea măcar un cui. – Un mic cui? Cu ce mă poate păgubi, își zise în sine cumpărătorul și făcuse contractul. O bucată de timp omul nu se simți stingherit pentru acest cui. Pepelea venea numai din când în când să își vadă cuiul zicând că l-a ajuns dorul de părinți.

Trecători suntem cu toții – Traian Dorz

Trecători suntem cu toții, fie tare, fie slab,
ori un soare ne usucă, ori un vânt ne ia degrab’.
Ceasul morții nu și-l știe nici cel bun și nici cel rău,
numai nu-i același lucru care e sfârșitul său!

Înțelept e cel ce vede înainte ce-i plăcut,
vai de cel ce vede numai când viața i-a trecut.

000000 – pr. Iosif Trifa

În legătură cu aceste zerouri, nimicuri, numere ce înseamnă de șase ori tot nimic, iată ce a pățit un om. Se întâlni odată cu un filozof și începu ai înșira laude despre femeia lui. – Nevasta mea e frumoasă, zise omul.

Pot să văd cum altul are – Traian Dorz

Pot să văd cum altul are bogăție câtă vrea.
Nu-i râvnesc deloc averea – știu ce vai e-ascuns în ea.
Dar când văd că altul are o credință mai cu foc,
Îmi doresc și eu fierbinte acest fericit mijloc.

Pot să văd cum altul are slava lumii de acum.
N-o doresc deloc, căci bine știu sfârșitu-acestu-i drum.

Aici este raiul meu – pr. Iosif Trifa

Un scriitor și vestitor al evangheliei, Bettecks, istorisește următoarele.

Înainte cu 10 ani vizitasem un prieten al meu.

L-am aflat într-o splendidă situație materială.

Locuia într-un palat înconjurat de o grădină ca un adevărat paradis.

Albul între negri – pr. Iosif Trifa

Africa e țara popoarelor cu pieile negre. În special centrul Africii e curat negru. Când europenii au pătruns pentru prima dată pe acolo, negrii au rămas uimiți văzându-i. Nu mai văzuseră niciodată oameni albi.

Nu este moarte pentru nimeni – Traian Dorz

Nimic nu-ți poate șterge nimeni
din ce cu fapta scrii acum.
Și plata lor e ori lumina,
ori noaptea veșnicului fum.

Nici toată măreția lumii
nu-ți poate acoperi-un păcat,

Am închis calea cu spini – pr. Iosif Trifa

De când eram și eu gospodar la țară îmi aduc aminte că aveam un loc peste care oamenii făceau cale scurtată, cale fărădelege. Am încercat în multe feluri să opresc această cale. Am scris pe o tăbliță “Trecerea oprită” dar oamenii au aruncat tabla cât colo.

De ce să-ți muști odată limba – Traian Dorz

De ce să-ți muști odată limba în chinul veșnicului vai,
Când ea-ți mai poate încă spune cuvântul ce te-ar duce-n Rai.

De ce sâ arzi scrâșnind în cazna nestinsului osândei foc,
Când ai putea acum în ceruri să afli-al mântuirii loc.

Cum este făcută crucea – pr. Iosif Trifa

Un adânc înțeles este chiar și în felul cum este făcută crucea. O cruce de lemn e făcuta din două brațe. Un braț e mai lung, mai lungăreț. Acest braț e parcă o cale netedă, un drum deschis care aluneca înainte.

Top