Arhive: Audio

Vine seara neștiută – Traian Dorz

Vine seara neștiută, ușa ochilor s-o-ncuie
seara asta nu e dată să și-o știe – nimănuie
fericiți sunt ochii care au aflat lumina dulce
care-o să-i închidă-n pace când vor merge să se culce.

Vine ziua ce va frânge cerul lumii la amiază
prăbușind un val pe altul și o groază pe-altă groază

Vino cât e ziuă încă – Traian Dorz

Vino cât e ziuă încă și nu-i timpul dus!
Vino cu credință-adâncă până la Iisus!
Nici doar pân’ la Sfânta Carte ori la Casa Lui,
Treci de-acestea mai departe, pân’ la Cruce sui!

Vor fi-n contră multe, poate, fie câte vor.
Domnul îți va da prin toate, tare, ajutor.

Cuibul din pod – Traian Dorz

Aveam noi pe atunci o șură mare. Tocmai sus, lângă acoperiș, niște rândunici făcuseră un cuibușor și acum trebuia să aibă pui. Eu le aruncam grăunțe prin șură iar ele ciuguleau apoi una se așeza pe cuib iar cealaltă sus pe o bârnă lângă ea stătea, se uita la mine și la cuibușorul lor și cânta, și cânta și îmi umplea inima de drag. Cât de bucuros eram că rândunelele mele erau în siguranță și că nimeni nu îndrăznește să se urce până acolo sus să le ia puișorii lor.

Voi sunteți lumina lumii – Traian Dorz

Voi sunteți lumina lumii, voi cei care-ați fost aleși
de Hristos să-I duceți Vestea Bună unde-ați fost trimeși.
Ce lumină vi se cere, vouă, lumii s-arătați
când atâția ochi se uită cum trăiți și vă luptați.

Ce lumină-n tot ce faceți, ce-adevăr curat și drept,
ce iubire arzătoare și ce umblet înțelept,

Ispita din fântână – Traian Dorz

– De trei lucruri să te ferești mai mult în viața ta copile – îmi zise moșul într-o zi când scotea apă din fântâna noastră cea adâncă și întunecoasă.

– De care trei, moșule?

– Să nu sari peste garduri, să nu asculți la uși și să nu te uiți în fântână. Fiindcă aceste trei obiceiuri sunt foarte periculoase.

– De ce moșule?

Mama răpită – Traian Dorz

În duminica aceea am fost la biserică și am auzit o predică despre cea mai mare iubire. Părintele spunea, arătând spre Crucea Domnului nostru Iisus Hristos:

– Iată cea mai mare iubire! Că nu este o mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru a-i lui.

După ce am venit acasă, aș fi avut multe să îl întreb pe moșul dar el nu era aici. După masă am ieșit în grădină și mă jucam cu ceva singur. Înfloriseră cireșii, era numai lumină și sărbătoare peste tot.

Vom trece râul morții – Traian Dorz

Vom trece râul morții odată fiecare,
Dar nu-i la fel a-l trece în plâns ori în cântare.
Ne vom lua cu toții, din fața Judecății,
ori căile Osândei, ori căile Răsplății.

Odată, fiecare, ce-a semănat va strânge
Și după râs și glume, și după plâns și sânge.

Cuiul lui Pepelea – pr. Iosif Trifa

O snoavă din popor vorbește despre pățania unui om care și-a cumpărat o casă de la un oarecare Pepelea. Acest Pepelea și-a vândut casa cu o mică condiție. Să mai aibă în ea un cui al lui. – Căci – zicea el – casa mea e de la părinți și, de amintire, vreau să mai am în ea măcar un cui. – Un mic cui? Cu ce mă poate păgubi, își zise în sine cumpărătorul și făcuse contractul. O bucată de timp omul nu se simți stingherit pentru acest cui. Pepelea venea numai din când în când să își vadă cuiul zicând că l-a ajuns dorul de părinți.

Trecători suntem cu toții – Traian Dorz

Trecători suntem cu toții, fie tare, fie slab,
ori un soare ne usucă, ori un vânt ne ia degrab’.
Ceasul morții nu și-l știe nici cel bun și nici cel rău,
numai nu-i același lucru care e sfârșitul său!

Înțelept e cel ce vede înainte ce-i plăcut,
vai de cel ce vede numai când viața i-a trecut.

000000 – pr. Iosif Trifa

În legătură cu aceste zerouri, nimicuri, numere ce înseamnă de șase ori tot nimic, iată ce a pățit un om. Se întâlni odată cu un filozof și începu ai înșira laude despre femeia lui. – Nevasta mea e frumoasă, zise omul.

Top