Dragă cititorule! Îngerul cel ce a adus în lume vestea cea sfântă a Naşterii Mântuitorului, îţi aduce şi ţie o veste scumpă şi dulce: în peştera Betleemului S-a născut un Mântuitor al tău. Iisus, Fiul lui Dumnzeu a venit în lume anume să te mântuiască pe tine.
În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci v-aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2, 8-11)
În noaptea Naşterii a răsunat cea mai minunată veste ce s-a auzit cândva pe acest pământ. Îngerul a vestit un Mântuitor al luimii; a vestit pogorârea pe pământ a lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Din clipa în care a răsunat vestea aceasta, istoria lumii s-a rupt în două. De la Naşterea Mântuitorului începe o lume nouă, o viaţă nouă.
Anii din calendarul nostru se socotesc de la Naşterea Mântuitorului. Mii de ani au fost şi înaintea Naşterii, dar anii aceştia nu se mai pomenesc; ei sunt ani pierduţi pentru omenire… sunt ani trăiţi în întuneric şi orbecăire sufletească… sunt ani trăiţi fără Dumnezeu. Naşterea Mântuitorului a adus o viaţă nouă… a legat iar cerul cu pământul şi pe om cu Dumnezeu. Naşterea Mântuitorului înseamnă o facere din nou a lumii.
Dar istoria aceasta numai atunci are înţeles şi însemnătate pentru mine şi tine, iubite cititorule, dacă suntem şi noi cuprinşi în ea. La Naşterea Domnului se vorbeşte de regulă despre Adam şi mântuirea lumii, dar trebuie să se vorbească mai ales despre mântuirea mea şi a ta.
Dragă cititorule! Îngerul cel ce a adus în lume vestea cea sfântă a Naşterii Mântuitorului, îţi aduce şi ţie o veste scumpă şi dulce: în peştera Vifleemului S-a născut un Mântuitor al tău. Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a venit în lume anume să te mântuiască pe tine. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibe viaţa veşnică” (Ioan 3, 16)
Tu eşti, dragă cititorule, acela pe care te-a iubit Dumnezeu atât de mult încât a trimis pe Însuşi Fiul Său să te mântuiască. Îngerul îţi aduce o bucurie mai scumpă decât toate bogăţiile şi comorile acestei lumi strânse la un loc.
Însă eu mă tem, dragă cititorule, că tu nu înţelegi această bucurie. N-o înţelegi nu pentru că ai fi păcătos, ci pentru că nu simţi întunericul şi nu doreşti lumina… nu simţi boala şi nu doreşti sănătatea… nu simţi pierzarea şi nu doreşti scăparea.
Vestea cea sfântă a Naşterii Mântuitorului s-a făcut pe timp de noapte. Lumea aceasta cu ispitele şi amăgirile ei este o noapte înfricoşată, este o noapte ce rupe legătura dintre om şi Dumnezeu… este o noapte de orbecăire şi zădărnicie sufletească.
Bucuria cea adevărată a Naşterii Domnului aceasta este: să te simţi un Adam căzut şi pierdut… să simţi zădărnicia sforţărilor tale… să te simţi pierdut şi să suspini după un Mântuitor… Fiul lui Dumnezeu a venit anume să te scape şi să te mântuiască pe tine.
Această veste scumpă şi dulce trebuie apoi să facă o mare schimbare în viaţa ta… trebuie să facă o schimbare din temelie a vieţii tale. Vestea aceasta trebuie să-ţi fie un hotar nou, un început de viaţă nouă, o naştere din nou la o viaţă nouă.
Cineva m-a întrebat astă-vară de câţi ani sunt? De 10 – i-am răspuns eu. Întrebătorul a rămas mirat. Însă eu l-am lămurit îndată: da, da, eu sunt numai de 10 ani, pentru că ceilalţi i-am trăit în zadar… i-am trăit fără să cunosc pe Mântuitorul… i-am trăit înainte de a Se naşte Mântuitorul în peştera sufletului meu.
Naşterea Domnului trebuie să rupă în două şi viaţa ta, dragă cititorule. Naşterea Domnului înseamnă să-L primeşti pe Domnul… înseamnă să te renaşti cu El la o viaţă nouă şi să începi cu El o viaţă nouă. Dacă n-ai făcut acest lucru, atunci Naşterea Domnului n-are nici o însemnătate pentru tine. Tu trăieşti încă tot înaintea Naşterii Domnului.
De la Adam până la Hristos, se spune că sunt 5000 de ani. Eu însă zic că sunt mai mulţi. Sunt milioane şi miliarde de ani, pentru că în aceşti ani, sunt şi anii necredincioşilor… sunt şi anii tuturor celor care n-au primit cu adevărat în sufletul lor pe Cel ce S-a născut pentru ei în peştera Betleemului. Nu cumva şi anii tăi, dragă cititorului, sunt în anii aceştia?
Într-o peşteră de dobitoace se naşte Iisus. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Mântuitorul, caută şi azi peşteri în care să Se nască. Oricât de păcătos ai fi tu, dragă cititorule, oricât s-ar fi făcut viaţa ta cea sufletească o peşteră de dobitoceştile patimi, află, frate dragă, că Iisus, Copilul sfânt, vrea să se nască în această peşteră a sufletului tău. Deschide-I această peşteră… primeşte-L îndată pe Domnul şi viaţa ta dintr-o dată se va umplea de lumină mare şi de bucuria mântuirii sufletului tău.
Iisuse, dumnezeiescule Copil şi scumpul meu Mântuitor, odinioară în Betleemul Iudeii n-ai aflat gazdă şi casă unde să Te naşti. A trebuit să alegi un grajd de vite. Tu, preabunule Doamne, cauţi şi azi case sufleteşti unde să Te naşti şi să renaşti la o viaţă nouă pe cei din ele.
Tu baţi şi la uşa casei mele. Dar, vai, casa mea e plină de toată necurăţia. E un grajd plin de dobitoceştile patimi. N-am nici un loc curat pentru Tine… Totul e murdar. Însă Evanghelia Naşterii Tale îmi aduce o veste scumpă şi dulce. Tu, dumnezeiescule Copil, tocmai aceste peşteri le cauţi să Te naşti în ele şi să renaşti la o viaţă nouă pe cei din ele.
Preadulcele meu Mântuitor! Intră şi în peştera sufletului meu! Precum ai intrat în peştera din Betleem, aşa intră şi în peştera sufletului meu.
Ajută-mă să mă renasc la o viaţă nouă cu Tine…să cresc cu Tine …să trăiesc cu Tine şi să petrec cu Tine până în clipa când va sosi vremea să plec „acasă” la Tine.
Pr. Iosif Trifa
