Sunt mai multe haruri (1 Petru 5, 12). Credincioşii cărora le-a scris Sfântul Petru erau alipiţi de adevăratul har al lui Dumnezeu. Care este acest har? Harul lui Dumnezeu (Tit 2, 11), acest har a fost arătat. Acest har învaţă pe credincioşi şi pe toţi oamenii să o rupă cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăiască în veacul de acum în cumpătare, dreptate şi evlavie (Tit 2, 12).
Acest har aduce mântuire pentru toţi oamenii (Tit 2, 11) şi îi îndeamnă să aştepte fericita nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Iisus Hristos.
Aduce mântuire (Tit 2, 11).
Bătrânul Simeon avea făgăduinţa că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. Când Iisus a fost adus la Templu, el L-a luat în braţe şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32). Lumina este Domnul! El a zis: „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8, 12).
Mântuirea este Domnul (Luca 2, 30). Harul lui Dumnezeu aduce mântuirea, adică pe Domnul Iisus Hristos.
Ioan stătea la apa Iordanului şi boteza. El spunea: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29).
Aceia care au auzit, au avut har de la Dumnezeu. Harul care l-au avut a fost harul lui Dumnezeu. Le aducea mântuirea. Rămânea ca ei să creadă şi să fie mântuiţi. Căci mântuirea este prin har, prin credinţă (Efeseni 2, 8).
Şi în Vechiul Testament poporul avea har. Era îngăduit şi chiar poruncit ca să se aducă jertfe de animale pentru păcat. Animalul murea în timp ce omul care săvârşise păcatul scăpa. Şi acesta este un har.
Nouă ni s-a dat un mare har, Iisus a murit în locul nostru. El Şi-a dat viata Lui ca preţ de răscumpărare pentru noi.
Harul lui Dumnezeu îl aduce pe Domnul, adică mântuirea, prin credinţa în Iisus Hristos, fără să se mai pună condiţia mântuirii prin faptele legii.
Cu privire la Hristos, nouă ni s-a dat harul nu numai să credem în El, ci să şi pătimim pentru El (Filipeni 1, 29).
Slăvit să fie Domnul!
Falcău, 18 martie 1954
• • •
În aceste clipe, când ochii îmi sunt în lacrimi, când inima îmi arde de dor după Tine, Iisuse, aş vrea să-Ţi caut iubirea. Aş vrea să găsesc un cuvânt în care să pun toată dragostea mea pentru Tine. Dar limba mea, graiul meu este aşa de sărac, încât nu pot găsi cuvântul în care să poată încăpea tot focul din inima mea. Eu îţi spun: Te iubesc. Nu pot trăi fără Tine. Toată lumea aceasta nu mă poate mulţumi. Eu Te vreau numai pe Tine. Tu singur îmi eşti de-ajuns, numai Tu singur. Amin.
Falcău, 16 august 1951
Nistor Arcadie, Umblând cu Domnul Iisus
