Stai în loc și fă-ți socoata – Pr. Iosif Trifa

Un om din America s-a apucat şi şi-a scris într-o carte cu de-amănuntul toată viaţa sa şi păţaniile sale. Ascultaţi ce a scris într-o zi de Anul Nou: „Astăzi, în ziua de Anul Nou, după ce mi-am făcut socoata cu toate cheltuielile şi veniturile din anul trecut, m-am gândit că oare n-ar fi bine să-mi fac socoata şi cu cele sufleteşti?

Babilonul risipește, Golgota strânge – Pr. Iosif Trifa

Biblia nu ne spune mai amănunţit ce s-a petrecut mai departe, după ce Noe a blestemat pe fiul său Ham. Un lucru însă e sigur. Cei trei fraţi n-au mai trăit laolaltă. Blestemul lui Noe făcuse în casa lor „slugă“ şi „stăpâni“. Ei s-au despărţit, s-au înmulţit, și din urmaşii lor au ieşit trei spiţe de oameni din care se trag toate neamurile pământului. „Din familiile fiilor lui Noe au ieşit neamurile care s-au răspândit peste tot pământul“ (Facere 9, 32).

Evanghelia Duminicii după Nașterea Domnului – Pr. Iosif Trifa

„Iar după ce s-au dus magii, iată, îngerul Domnului, în vis, se arătă lui Iosif, zicând: Sculându-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt, şi stai acolo până voi zice ţie, căci Irod vrea să caute Pruncul şi să-L piardă pe El. Iar el, sculându-se, a luat Pruncul şi pe Mama Lui, noaptea, şi s-a dus în Egipt. Şi a fost acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de la Domnul prin proorocul ce zice: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

De lumină s-a umplut peștera din Vifleem

S-a umplut de lumină şi peştera sufletului tău?

Crăciunul, aşa cum se serbează azi – mai ales cu obişnuitele „chefuri” de sărbători –, n-are aproape nimic cu sufletul nostru. Praznicul ajunge numai până la grija mâncărilor, băuturilor şi hainelor noi, dar mai înăuntru, în suflet, nu pătrunde.

Cuvântul s-a făcut trup… – Traian Dorz

„Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr. (Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl).“ (Ioan 1, 14)

Mărturia unui fiu duhovnicesc (IV)

Vă rugăm să adresați câteva îndemnuri pentru noi și pentru tânăra generație din Oastea Domnului.

Îmi vine foarte greu să dau un sfat cuiva. Nu știu de ce. Dar cu toate acestea, cu ajutorul Domnului, poate și ca ultim îndemn înainte de plecare – Domnul știe când va fi și cum va fi. Văd așa de potrivit pentru situația în care ne găsim acuma, îndemnul de la Genesa, capitolul 19, versetul 17. Acolo unde îngerii spun lui Lot să iasă afară din Sodoma. Și îi spun trei lucruri. Și anume: scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi; să nu te-așezi în vreun loc din câmpie.

Cuvântul a luat trup – Ioan Beg

Nicio sărbătoare din calendar nu-i cum e Crăciunul. A devenit, în timp, atât de bogată și de complexă încât oferă loc de implicare pentru preocupări diverse. De aceea, esenţa Crăciunului, care este Naşterea Domnului din Fecioară, se vede, parcă, tot mai puţin. Astfel că, de nu ar fi colindele cu Maica şi cu Pruncul, atunci cadourile şi Moşul, şi masa de Crăciun, şi celelalte multe ar denatura, aproape în întregime caracterul religios al sărbătorii.

Înainte și după Hristos – Pr. Costel Căuș

Un fruntaş a întrebat pe Iisus: Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veșnică? (Din Evanghelia Duminicii a XXX-a după Rusalii)

Ai ocazia să auzi de la oameni întrebări referitoare la diverse probleme care-i frământă, dar este o raritate să auzi o astfel de întrebare: ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

Mărturia unui fiu duhovnicesc (III)

Ați fost vreodată amenințat sau persecutat sau anchetat sau amendat pentru activitatea în Oastea Domnului?

N-am fost bătut, n-am fost închis. În schimb, am avut multe probleme. Am fost supravegheat zeci de ani. De la început. Supravegheat la servici, supravegheat acasă. Chiar, fiind aproape de unitatea militară, au fost puși oameni anume care să ne supravegheze. A fost pentru noi o surpriză extraordinară, că nu eram obișnuiți cu așa ceva, să vedem pe cineva, într-o seară, în plop, stând și uitându-se pe geam fără să facă gălăgie.

Când va fi pe pământ pace și între oameni bunăvoire – Pr. Iosif Trifa

În fiecare an, praznicul Naşterii Domnului aduce cântarea cerească: „Pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Dar pacea, în loc să crească, tot mai puţină şi mai mică se face. Nu-i pace în lume, nu-i pace între popoare, nu-i pace prin ţări, nu-i pace prin sate, nu-i pace între vecini, nu-i pace în casele oamenilor şi nu-i pace nici în sufletul oamenilor. Care să fie pricina acestui lucru? Este aceea că oamenii n-au primit cu adevărat pe Cel ce a adus pe pământ pace.