Idolatrie și fărădelege – Ioan Marini

După moartea lui Solomon, țara lui Iuda și Israel, unite până aici, s-au despărțit în două. De o parte două seminții, formând țara lui Iuda cu capitala la Ierusalim, de alta celelalte zece seminții, având capital la Samaria.

Rupând legătura cu Templul și condus de împărați răi și idolatri, Israel a căzut curând în închinarea la idoli, uitând de Dumnezeu, poruncile și legea sfântă.

În timpul lui Ahab, care-și luase de soție pe Izabela, fiica lui Iactevel, împăratul Sidonului, și care a adus în mijlocul lui Israel pe idolul Baal – urâciunea sidonienilor – idolatria a ajuns la culme.

Legea dragostei (II) – Traian Dorz

Cea mai frumoasă parte a fiinţei noastre este sinceritatea. Cea mai fericită clipă din rugăciunile noastre, din vorbirea noastră şi din trăirea noastră este aceea în care, cu priviri sincere, cu lacrimi sincere şi cu cuvinte sincere, dintr-un duh sincer, cu o zdrobire de inimă şi pocăinţă sinceră, ne recunoaştem vina şi ne mărturisim păcatele.

Când, fără prefăcătorie şi fără îngâmfare ascunsă ori arătată pe faţă, mărturisim totul, nu numai în taină, lui Dumnezeu ci şi pe faţă, acelora dintre oameni cărora le suntem datori să facem acest lucru, atunci ne arătăm cea mai frumoasă parte a fiinţei noastre.

Privegheați și vă rugați – Pr. Iosif Trifa

“Atunci a venit Iisus împreună cu dânșii (apostolii) în satul ce se numește Ghetsimani și a zis ucenicilor: «Ședeți aici până voi merge să mă rog acolo». Și luând pe Petru și pe cei doi fii a lui Zevedei, a început a Se întrista și a Se mâhni. Atunci a zis lor Iisus: «Întristat este sufletul Meu până la moarte; rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine». Și mergând puțin mai înainte, a căzut pe fața Sa, rugându-se și zicând: «Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu». Și I s-a arătat Lui înger din cer, întărindu-L pe El. Și fiind întru nevoință, mai cu deadinsul Se ruga. Și se făcuse sudoarea Lui ca picăturile de sânge ce pică pe pământ. Și sculându-Se de la rugăciune, venind către ucenici, i-a aflat pe ei dormind. Și le-a zis lor: «Ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Privegheați și vă rugați, că duhul este osârduitor, iar trupul neputincios».

Legea dragostei (I) – Traian Dorz

Dragostea îşi are şi ea legea ei (I Corinteni 13). Orice dragoste care nu se desfăşoară după legea aceasta a lui Hristos este o dragoste fără-de-lege (II Corinteni 11, 3-4; I Timotei 4, 1).

Rugăciunea îşi are şi ea legea ei şi condiţiile ei (Matei 6, 5-15). Orice rugăciune făcută altfel este fără-de-lege (Proverbe28, 9; Psalmi109, 7).

Milostenia îşi are şi ea legea ei (Matei 6, 2-4; Luca 14, 12-14). Dacă se face altfel, este fără-de-lege.

Mântuirea și păcatul (I) – Traian Dorz

Și prilejul de păcătuire va veni, căci și el trebuie să vină peste toți, după cum a venit și peste alții, spre a le încerca tuturor credința odată și odată (Matei 18, 7). Dar tu, fiul meu, priveghează, ca să nu fii numai un pom oricum. Ci să fii un pom verde și rodnic. Să nu fii un credincios oricum, ci să fii găsit un credincios bun și iubitor atunci când ceea ce trebuie să vină va veni. Dacă vei fi bun, încercarea te va desăvârși, te va întări, te va înrădăcina mai tare și te va face neclintit. Te va arăta pe față ceea ce ai fost în ascuns. Atunci tu, în ceasul cel greu al ispitei, nu numai că nu vei cădea, dar vei trece prin ispite cum trece corabia puternică prin valurile mării înfuriate, fără a se scufunda în ele (Efeseni 6, 13).

Îndrăzniţi, Eu am biruit (IV) – Popa Petru (Săucani)

Dar se apropie marea şi ultima bătălie, când reuşeşte şarpele să intre în Iuda. Până aici a fost în dosul lor, dar acum intră între ai Lui. Se apropie mult, pentru ceasul greu. Acum are pe unul dintre ai Lui, cum odinioară o avea pe Eva, să-l biruie pe Adam.

Seara Cinei, ultima seară cu cei dragi. Grădina Ghetsimani, unde S-a rugat cu sudori de sânge… Aici a fost lupta cea mai grea! Nimeni, niciodată nu s-a mai rugat cu sudori de sânge! Cine ştie prin ce chinuri a trecut Domnul în acea noapte când a zis: „Mi-e sufletul cuprins de o întristare de moarte”. Sau: „Tată, izbăveşte-Mă de ceasul acesta!”.

Adunare de comemorare – fratele Arcadie Nistor, Burla (SV), 5 August 2018

Slavit să fie Domnul!

Surori iubite și scumpi frați, adunarea de comemorare a fratelui Arcadie și a sorei Valeria Nistor se va ține anul acest, cu ajutorul lui Dumnezeu, în biserica din comuna Burla (SV), pe data de 5 august 2018. Programul de adunare va începe la ora 14:00, după terminarea Sfintei Liturghii. Pentru cei ce pot ajunge de dimineață, suntem așteptați și la Sfânta Liturghie care va începe la ora 8:30.

Vă invităm și vă așteptam cu mare drag și pe cât mai mulți! Se implinesc anul acesta 12 ani de la plecarea la Domnul a fratelui Arcadie și 6 ani de când a plecat sora Valeria.

Ne rugăm Domnului să ajungeți cu bine și la timp de oriunde plecați. Orice pas pe calea Domnului e binecuvântat și va fi răsplătit.
Oriunde-s ei, fa tot și du-te
ca unde-s ei, e-un colț de Rai.
(Traian Dorz)

Îndrăzniţi, Eu am biruit (III) – Popa Petru (Săucani)

Iisus Şi-a început misiunea Sa pentru care a venit. A mers în Nazaret, în satul unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua sabatului şi s-a sculat să citească (versetul 16).

O, fraţii mei dragi, „după obiceiul Său”, duceţi-vă şi voi în ziua sărbătorii la Casa Domnului. Faceţi-vă obicei ca al Lui şi ca al Sfântului Pavel (Fapte 17, 2), că mulţi zic azi: „Aşa a făcut Iisus sau aşa”, dar să nu uităm că acest obicei sfânt nu trebuie lăsat. Mulţimile aveau privirile pironite spre El, căci „îi învăţa ca unul care avea putere”. Învăţăturile fără putere sunt ale oamenilor; pot să fie dintr-o înţelepciune, din obicei, dar nu au nici o putere. Numai cuvântul cu putere este al lui Dumnezeu. Când Părintele Iosif era la 10 ani de Oaste, la o adunare din Sibiu, după ce vorbiseră mulţi fraţi intelectuali vorbiri mari şi strălucite, la sfârşit, fraţii spuneau: „Să ne vorbească Părintele Iosif”

Îndrăzniţi, Eu am biruit (II) – Popa Petru (Săucani)

„Şi Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavol” (Luca 4).

Urmează lupta mai departe. Iisus a fost dus de Duhul în pustie. El ştia lupta cea mare care va trebui să o ducă cu şarpele până-i va zdrobi capul. Şi a mers în pustie, unde s-a înarmat cu rugăciunea şi cu postul. Scumpii mei fraţi care vreţi să biruiţi, înarmaţi-vă şi voi cu rugăciunea şi cu postul! Dar chiar atunci a venit diavolul să-L ispitească, în timpul postului. Chiar atunci vine şi la noi, în timpul postului, să ne ispitească şi pe noi. Şi-a zis: „Acum e flămând, acum să dau atacul. Pe primul Adam l-am biruit cu ispita mâncării. Să încerc şi acum tot cu ea”. Şi s-a apropiat diavolul de Iisus. Auzi frate, s-a apropiat diavolul de Iisus. Doamne, ne înfiorăm la acest gând. Atunci cine oare mai poate fi scutit să nu se apropie diavolul de el?

Îndrăzniţi, Eu am biruit (I) – Popa Petru (Săucani)

Viaţa noastră pe pământ este o luptă neîntreruptă; avem de luptat cu un vrăjmaş neînduplecat. Bătrânul şarpe în Eden a început lupta cu cei doi oameni, făpturile minunate ale lui Dumnezeu, pe care le făcuse mai presus de toate făpturile şi care purtau chipul şi asemănarea Lui. De aceea şarpele, ca să strice planul şi bucuria lui Dumnezeu, a şi început îndată lupta cu aceste făpturi minunate, ca să-L întristeze pe Dumnezeu şi să-l nefericească pe bietul om. Şi primul atac l-a făcut cu Eva, făptura mai slabă; punând întâi îndoiala: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat?”. Şi după aceea minciuna: „Nu veţi muri!”. Şi pe urmă mândria: „Veţi fi ca Dumnezeu!”. Şi în felul acesta, biata făptură a fost biruită de şarpe.

Iadul râde, cerul se înfioară!