După focul încercării (II) – Traian Dorz

Siguranța fericită că te găsești în grija și ocrotirea permanent prezentă a Păstorului Celui Mare, Iisus Hristos, te face să nu-ți mai pese de nimeni și de nimic din tot ceea ce este mai presus de puterile tale. Chiar dacă aceasta privește direct viața ta. Sau moartea ta.

Hrana ta este asigurată câtă vreme Hristos este Pâinea ta și câtă vreme trăiești în pășunea Lui cea veșnic proaspătă.

Adunare comemorare fr. Traian Dorz – Mizieș (BH), 16 iunie 2018

S-au scurs aproape 30 de ani de la plecarea în veșnicie a fratelui Traian Dorz, părintele duhovnicesc al multora dintre noi, cel care L-a iubit pe Domnul și L-a cântat inegalabil, în miile lui de cântări nemuritoare. Ne-au rămas atâtea urme luminoase, atâtea învățături limpezi și mai ales atâta comoară de poezie și cântare prin care să-L slăvim pe Creatorul și Mântuitorul nostru și să ne răcorim sufletele prin arșița pustiului acestei lumi.

Veniți sâmbătă, 16 iunie, începând cu ora 14, lângă mormântul unde odihnește trupul său, în cimitirul din Mizieș, să ne amintim de psalmistul nostru drag, slăvind pe Dumnezeu pentru tot harul cu care ne-a binecuvântat prin viața și lucrarea lui.

Pentru cei care, din pricini binecuvântate, nu vor putea participa fizic la această adunare, vom transmite întreg programul adunării, în direct, aici pe site cât și pe pagina de Facebook.

Slăvit să fie Domnul!

După focul încercării (I) – Traian Dorz

Va veni vremea să vedeți cu o strălucită bucurie ce semințe frumoase au să se arate și după focul acestei încercări care a trecut acum pârjolitor peste Biserica și Lucrarea lui Hristos. El Însuși veghează la aceasta. Și grija marii Puteri a lui Dumnezeu o va face.

Cel mai puternic simțământ care izbucnește din cuvintele Domnului este siguranța… Este încrederea fericită și sigură cu care trăiește, cu care suferă, cu care luptă, cu care se roagă, cu care muncește și cu care moare un adevărat credincios al lui Iisus.

Iertarea și dreptatea (II) – Traian Dorz

Dumnezeu Însuși a binecuvântat gândul unei Case a Lui. Pentru că locul în care trebuie să se înfățișeze oamenii înaintea Sa și felul în care trebuie să facă acest lucru se cere să fie unic și sfânt, iar Cuvântul Său se poate adresa oamenilor, în chip vrednic, numai în acest loc; de aceea să cinstim și să căutăm întotdeauna cu vrednicie Casa Domnului.

Desigur că tot pământul este al lui Dumnezeu, fiindcă El l-a întemeiat (Psalmul 24, 1-2) și fiindcă Prezența Ziditorului tuturor celor văzute și nevăzute umple totul și pretutindeni și nici o casă nu-L poate încăpea (II Cronici 6, 18). Totuși El Și-a ales o Casă care să fie numai a Lui. Și numai aceea este numai a Lui.