Fuga în Egipt – Pr. Iosif Trifa

După răscoala lui satan și a îngerilor lui, el a luptat și luptă neîncetat împotriva planurilor lui Dumnezeu. Oriunde vede satan un plan al lui Dumnezeu, el începe lupta contra lui. Această bătălie se poate vedea pe tot locul prin Biblie și prin viață. Îndeosebi ea se poate vedea la nașterea lui Moise și la nașterea lui Iisus.

Când s-a născut Moise, satan s-a înfuriat. Știa că Dumnezeu are un plan mare cu omul acesta. Și prin Faraon a dat ordin să fie uciși toți pruncii israelitenilor, în credința că va fi ucis și Moise. Dar Moise a scăpat.

În pragul anului nou – Pr. Iosif Trifa

Un om călător înnoptase într-o pădure. Era iarnă cu viscol și ger. Să poată răzbi mai departe nici vorbă. Viscolul se întărea, puterile îi slăbeau. Un urlet fioros de lupi se auzi în zare. Fiori de moarte îl cuprinseseră. Singura lui scăpare era să facă un foc care să-l apere de îngheț și de lupi. Dar vai, își aduse aminte că aproape toate chibriturile le stricase cu aprinsul țigărilor. În cutie nu mai erau decât zece chibrituri. Strânse un vreasc de lemne și se pregăti să facă focul. Primul chibrit fu stins de vântul crivățului. Tot așa al doilea… și al treilea… al patrulea… al cincilea… al șaselea… Mai rămăsese numai cu un singur chibrit. Lupii urlau în apropiere… Degetele începuseră a-i îngheța.

Intrați în anul cel nou cu hotărâre contra păcatelor – Pr. Iosif Trifa

Am ajuns iarăși în pragul Anului Nou , când oamenii își doresc “an nou fericit”. Dar din această urare parcă lipsește Evanghelia, pentru că oamenii își poftesc mai ales bunuri trecătoare: spor la avere, la bani, la vite, la sănătate, etc. Iisus Mântuitorul însă a zis: “Fericiți cei curați la inimă”… Adică Mântuitorul a spus că fericirea stă acolo în lăuntrul omului, în inimă; și iarăși altă dată, a spus că toate relele ies din inima oamenilor (Marcu 7, 22). Așa e și azi. Fără o inimă curată și curățită de păcate, fericire adevărată nu este și nu poate fi.

Cuvânt la Sfântul Arhidiacon Ștefan (II) – Sf. Ioan Gură de Aur

„Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”,, Iată, tu, acum, zaci la pământ și ești legat fără lanțuri, ca și când un stăpân prinde pe robul său cel fugar, care a făcut multe rele, poruncește să-l lege, si apoi zice către dânsul: „Ce trebuie să fac eu acum cu tine? Iată acum ai căzut în mâinile Mele”. Așa a grăit Hristos către Pavel, când acesta, fiind prins, zăcea pe pământ, plin de frică și de tremur, lipsit de toată puterea și mișcarea. „Saule, Saule, de ce Mă prigonești”? Ce o să iasă din această pornire a ta? Ce vrea această turbare? La ce slujește această râvnă fără de vreme? Ce alergi tu pretutindeni? Ca să duci pe oameni legați la Ierusalim? (Fapte 9. 2). De ce această nebunie? Iată acum tu nu te mai poți mișca, nici măcar a vedea pe cei pe care îi prigonești! Tu, care cutreieri pretutindeni cu atâta râvnă, acum singur ai nevoie de un conducător, căci fără dânsul nu poți merge un pas!”

Cuvânt la Sfântul Arhidiacon Ștefan (I) – Sf. Ioan Gura de Aur

”Şi scoțându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre.Iar martorii și-au pus hainele la picioarele

unui tânăr numit Saul.” (Fapte 7, 58)

Înainte de întoarcerea sa la credință Pavel a umplut Ierusalimul de sânge; el sugruma pe cei credincioși, prigonea pe Apostoli și a ajutat la uciderea Sfântului Ștefan; nu cruța nici bărbați, nici femei. Ascultă cum vorbește de aceasta ucenicul său, Sfântul Evanghelist Luca, în Faptele Apostolilor: „Pavel pustia Biserica, intrând prin case, şi trăgând bărbați și femei, îi da la temniță” (Fapte 8, 3).

Fratele profesor Puiu Ioniță a trecut la Domnul!

A trecut la Domnul, profesorul și fratele nostru în credință, Puiu Ioniță, lector la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, cu un doctorat despre Poezia de inspirație mistică în literatura română. Profesorul Puiu Ioniță rămâne în inimile noastre prin exemplara și convingătoarea prestație culturală și duhovnicească, de la Cluj, Galați și Iași din Anul centenar Traian Dorz. Îi datorăm bucuria clipei devenită fundament pentru multe receptări ulterioare, în aria vastă a creației fratelui Traian. Sârguința cercetării și atenția meticuloasă a abordării operei dorziene au constituit o fărâmă de tezaur bibliografic, atât de necesară în vidul creat de umbra așternută peste manuscrise. Veșnică recunoștință și pioasă aducere aminte, fratelui întru credință, profesorul Puiu Ioniță!

La nașterea Domnului – Arhim. Iuliu Scriban

În mijlocul învălmășelii vieții noastre, odată vine un popas care le oprește pe toate în loc și ne îndreaptă ochii spre povestiri foarte vechi, care au fost acum sute și sute de ani în urmă. Oamenii uită lucruri cu mult mai apropiate. Se șterg din minte întâmplări petrecute sub ochii noștri. Ca prin vis îți aduci aminte de unele dintre ele. Despre altele trebuie să te zbuciumi cu mintea ca să poți spune când au fost. Pe altele le scriu oamenii în cărți, ca să rămână pentru urmași. Cu toate acestea, se uită și așa și mintea se luptă greu ca să poată păstra în tainițele ei măcar ce îi este de neaparată trebuință.

Alergi tu după Iisus? – Pr. Vasile Ouatu

Iată întrebarea ce ți-o pun astăzi, în praznicul Nașterii Domnului, ca, cercetându-ne bine, să-ți dai un răspuns. Nu te-am întrebat și nu te întreb dacă alergi după cine știe cine, ci dacă alergi după Iisus, căci în vremea de azi lumea aleargă după toate, numai după Iisus nu. Tu, dragă frate, după cine alergi?

Evanghelia ne arată că cea mai scumpă și cea mai prețioasă alergare este după Iisus. Oricine însă, hotărându-se cu adevărat să alerge după Iisus, va avea multe de suferit. Vestirea lui Iisus stârnește împotrivire. Chiar de la început, lumea L-a urât și L-a prigonit pe Iisus. Lumii nu-i place de Iisus.

Sunet, logos și miresme – Ioan Beg

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă… Tu ești cel mai frumos dintre oameni și harul este turnat pe buzele Tale. De aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie (Psalm 45, 1-2). Fratele Traian, prin nașterea și moartea sa, a împărțit anii vieții noastre de după 1989, în două părți oarecum egale. Căci s-a născut în 25 decembrie și a plecat în veșnicie în 20 iunie. Astfel, an de an, în preajma acestor date, sărbătorim poetul în diferite locuri și moduri. Cu adunări comemorative, cu slujbe de parastas, cu articole în revistă, articole ce le-am dori, pline de farmec… Acum, la a 28 a comemorare, încercăm să refacem, din imagini și emoții, ceva din chipul drag ce l-am păstrat în noi.

Un Fiu ni S-a dat – Traian Dorz

Praznicul luminat al Nașterii Domnului Hristos!

Și în timp ce toate stranele și toate corurile din ceruri și de pe pământ cântă: “Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței…”, noi îngenunchiem cutremurați în fața cutremurătoarei Taine din ieslea Betleemului, cu inimile pătrunse de însemnătatea ei cutremurătoare…

Aud glasul prorocului Isaia… Din negura strălucitoare și îndepărtată a celor trei mii de ani din urmă, el strigă și astăzi, cu aceeași putere, același adevăr: “un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, Domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele Veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9, 6).