Sora noastră Fivi – Ioan Marini

Un cuvânt spune Domnul și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire. (Psalmul 68, 11)

Cine n-a auzit de ea? Cine n-o cunoaște? Ea face parte din marele număr al binecuvântatelor slujitoare ale Domnului Iisus și ale Bisericii Sale vii. A fost în timpul vieții ei de pe pământ diaconiță, adică slujitoare a Bisericii din Cencrea (Grecia). Binecuvântat să fie Domnul, Care a ridicat-o, în harul Său, împreună cu alți mulți, și pe Fivi, sora noastră a cărei amintire ne umple sufletele de bucurie și nădejde. Și ne bucurăm că, în harul Său, El a ridicat și în zilele noastre încă alte multe surori ca ea care îi slujesc Lui, cheltuindu-și viața și darurile primite în lucrarea dragostei Lui de pe pământ pentru răspândirea Evangheliei și ajutorarea celor ce sunt în nevoie.

Limanul credinței – Arhim. Iuliu Scriban

A merge în calea gusturilor noastre înseamnă a merge într-o cale potrivnică nouă. Deși ni se pare că aceea este calea noastră, fiindcă ne place, dovada se face îndată că este calea care nu se potrivește cu ființa noastră, fiindcă ne roade și ne doboară. Într-adevăr, care om ar putea spune că păcatul l-a dus la înălțare, la fericire? Totdeauna gustarea păcatului aduce o stare de dezgust. Trebuie să mai treacă apoi o vreme pentru ca omul din nou să poftească spre el. Păcatul nu este în firea noastră. Este boala care s-a furișat în trupul nostru și ne-a strâmbat șirul drept al faptelor noastre.

Despre creșterea copiilor (VI) – Sf. Ioan Gura de Aur

După ce copilul a crescut mai mare, spune-i și întâmplări care să-i sădească în suflet mai multă frică de Dumnezeu. Când mintea lui e încă fragedă nu-i pune lui astfel de poveri, ca să nu se sperie. Dar când este de cincisprezece ani, și chiar mai mult, să audă relatări despre gheenă. Dar mai bine când este de zece, opt ani și mai puțin chiar, să audă în toată amănunțimea istoria potopului, a Sodomei, istorisirile despre cele petrecute în Egipt, toate câte sunt pline cu pedepse trimise de Dumnezeu pentru oameni. Când crește mai mare, să audă istorisiri din Noul Testament, din timpul harului, istorisiri despre gheenă. Îngrădește-i auzul cu aceste relatări și cu altele nenumărate pe care le ai din propria ta experiență.

Iubiți-vă unii pe alții – Ioan Marini

Să vă iubiți! Așa le-a poruncit Mântuitorul ucenicilor Săi cu puțin timp înainte de pătimirea și moartea Sa pe cruce. Nici o altă poruncă nu le-a dat, decât aceasta singură: Să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu. Nu le-a dat alte porunci, fiindcă toate poruncile și toată legea, fără iubire, nu înseamnă nimic. Dragostea însă, singură, le plinește pe toate. Dragostea este împlinirea legii (Romani 13, 8-10). Nici chiar credința, jertfele, milostenia și darurile nu trag în cumpăna veșniciei dacă nu sunt izvorâte din adevărata iubire.

Prin încercări – Ionatan Ille

Cercetând Sfintele Scripturi, constați că oamenii lui Dumnezeu, poporul Său, de-a lungul întregii istorii, au trecut mereu prin lupte, încercări sau necazuri. Aceasta a fost și va fi mereu calea credinței, calea spre biruință, spre Dumnezeu. Fiecare din noi suntem chemați și încurajați să pornim pe această cale pe care vom avea noi și noi experiențe cu Dumnezeul izbăvirilor, al îndurărilor și al mântuirii noastre.

Este adevărat că uneori provocările de pe acest drum al credinței au fost și vor fi teribile. O, Doamne, ce furtuni, ce cruci, ce chinuri, ce jertfe…! Da, uneori, inimaginabil de mari, de lungi și de grele.

Mărturia sorei Irina Pârvan (III)

Eliberarea a fost iarăşi interesantă…Eu de la Arad m-am eliberat din închisoare…Trebuia să fiu cu cel puţin o lună de zile scoasă afară, să mi se dea mâncare bună, să mi se dea alte haine pentru că ale mele erau vechi şi neîngrijite, dar totuşi cu ele m-am eliberat.

Cu trei zile înainte, a venit o comisie de la Bucureşti, a venit direct la mine şi m-a întrebat pentru ce sunt închisă.

-Sunt politic.

-Adică cum politic?…să nu mai spun că sunt politic, să spun că sunt ceristă. Şi eu m-am gândit: De unde ştie ăsta că eu lupt pentru cer?

Mărturia sorei Irina Pârvan (II)

În ianuarie ’61 am fost transportată din nou la Arad, unde era considerată ca reeducare…Atât numai că am lucrat şi am avut dreptul la un pachet de 5 kilograme. Atunci a fost prima înştiinţare din partea mea pentru soţul meu şi pentru familie că sunt în viaţă. Deci până în ’61 ei n-au ştiut nimica de mine. Din ’59, data arestării, până în ’61, când am ajuns la Arad.

La Arad, m-am împrietenit cu o deţinută care avea 10 ani de puşcărie făcuţi… Aici, la Arad…am lucrat la împletituri de coşuri şi sticluţe şi pentru a lucra aceste nuiele, trebuia să le muiem într-o covată. Eu m-am îmbolnăvit la mâini, ori am avut o avitaminoză…mi-au căzut toţi dinţii din gură, mi-au rămas numai rădăcini, şi părul.

Mărturia sorei Irina Pârvan (I)

Sunt născută în Bucureşti şi am locuit de la 7 ani în Timişoara. La vârsta de 9 ani, mama…m-a luat şi ne-am dus la o adunare la comuna Agalin. Acea adunare a fost în Biserică şi acolo am depus legământul şi după legământ am avut pregătită o poezie. Între timp, la acea adunare, Securitatea a urmărit un frate: Nicu Micu, din Moldova…Şi la un moment dat ne-am trezit cu Biserica înconjurată de securişti. Îl căutau pe acest frate. Preotul, fiind preot credincios, făcând parte din Oastea Domnului, …a început să facă slujbă, că slujba era permisă; Oastea Domnului nu era permisă; şi tot preotul l-a salvat…pe fratele Nicu Micu. El a ieşit pe geamul altarului, unde era o pădure şi securiştii n-au observat…

Pilda sfintelor surori – Traian Dorz

De la începutul vieţii noastre, în orice lucru şi în orice năzuinţă a noastră, avem mereu nevoie de o pildă, de un exemplu bun, de cineva asemenea nouă, care însă este de mai ‘nainte decât noi. Şi este mai mult decât noi. Pentru ca, privind mereu la această fiinţă, ca la un model superior, să tindem şi noi spre tot mai înalt, spre tot mai bine, spre tot mai frumos.

Când vedem că aceste trepte dumnezeieşti unii le-au putut atinge, le credem şi noi cu putinţă de atins. Şi ne dăm silinţele să unim cu dorinţa noastră şi înfăptuirea.

Adunare comemorare fratele Traian Dorz – Simeria, 2017

Anunțăm cu bucurie că adunarea de comemorare a 103 ani de la nașterea fratelui Taian Dorz se va ține, cu ajutorul Domnului, și anul acesta la Simeria, tot la cortul de la Marmosim, a doua stradă la stânga după podul de peste linia ferată. Adunarea va fi în ziua de sâmbătă, 18 noiembrie, începând cu ora 16.

Se împlinesc anul acesta 23 de ani de la prima adunare de comemorare a fratelui Traian , ținută tot aici, la Simeria. Mulți dintre frați au fost nelipsiți de la comemorările fratelui în tot acest timp. Purtăm în noi amintiri de neșters, ale unor adunări de neuitat, unele de aici, de la Simeria, altele de la Hunedoara, între care un care a durat 7 ore, fără să pară obositoare sau plictisitoare. Fratele Traian nu ne-a rămas dator niciodată, nici mai demult și nici după aceea…