Din minunile credinței

Valurile furioase ale unei lumi frământate de ură și păcat se ridică tot mai amenințătoare, vrând să acopere păcătosul cu întinăciunea lor. Și mulți, mulți care nu le văd decât pe acestea se lasă cuprinși de deznădejde. Ei nu văd că, în mijlocul unei lumi căzute și frământate de păcat, adevărații credincioși se luptă, suferă și biruie prin puterea și harul Domnului Hristos și prin tăria credinței lor nestrămutate în Jertfe Lui.

Este plin de nădejde și de bucurie faptul de a ști că în lumea aceasta sunt totuși mulți dintre cei care, neștiuți de nimeni, duc o luptă nu mai puțin mare ca finlandezii pe frontul de nord.

Fărădelegile și dreptatea (II) – Traian Dorz

Dragă suflete, la tine ce glas aude Dumnezeul Cel Viu și Atent, dimineața? Aude glasul une rugăciuni de mulțumire și de recunoștință pentru încă o noapte petrecută în pace sau aude glasul răgușit de cântece bețive? Glasul încărcat de vicleșug sau de minciuni după încă o noapte petrecută în păcate?

Aude oare Dumnezeu glasul tău recunoscător pentru o noapte de odihnă și cerând putere și binecuvântare pentru o nouă zi de muncă sau de călătorie sau aude glasul înjurăturilor pentru cei din jur?

Fărădelegile și dreptatea (I) – Traian Dorz

Cutremurătoarea osândă care îi așteaptă pe cei care săvârșesc fărădelegea este potrivită cu înștiințările și cu dreptatea lui Dumnezeu. De care ei n-au vrut să țină seama, măcar că erau atât de datori să le asculte. Ce fioroasă este și trăirea pe pământ și moartea pe el, a acelor suflete nelegiuite care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu prin neascultare.

Nelegiuitul însuși în fața morții când își vede și trecutul și viitorul mai limpede ca oricând, se cutremură îngrozit. O, de s-ar cutremura cu adevărat mai înainte – și nu abia atunci!

Alergarea după fericire – Arhim. Iuliu Scriban

Toți oamenii aleargă după fericire. Totuși nu este fericire mai mare ca aceea de a te hrăni cu cuvintele lui Dumnezeu. Cei ce-L urmează pe Domnul sunt totdeauna fericiți. Ați auzit vreodată că unul care merge pe căile Domnului și-ar fi ridicat zilele? Niciodată! Omul atunci e mai tare, când e în apropierea lui Dumnezeu.

Cei ce aleargă după destrăbălările lumii, după beții, jocuri, vorbe urâte etc. sunt ei oare fericiți? N-ați citit prin gazete că unii, în culmea “fericirilor” și plăcerilor lumești, își ridică zilele? Câte cazuri nu găsim de acest fel! Nu mai târziu de vara aceasta, la Pitești, unul și-a cheltuit toată averea în petreceri.

Învățați pe copiii voștri de Iisus, de când sunt mici – Pr. Viorel Chircă

 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… Când nu eram decât un plod fără chip, Ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi vreuna din ele. (Psalmi 139, 13-16)

Datorită ignoranței și a nepăsării, în lumea în care trăim, oamenii au ajuns să aibă o înțelegere greșită cu privire la educația propriilor copii.

Unii nu se gândesc prea serios la educația copiilor lor. Alții se gândesc într-o anumită măsură dar înțeleg greșit. Unii oameni cred că educația propriilor lor copii începe de pe la șapte ani, când încep să meargă la școală, alții cred că începe de pe la 2-3 ani când copilul poate comunica cu părinții. Alții de la un an și ceva când începe să vorbească.

Cele două firi – Ionatan Ille

“Umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești” (Galateni 5, 16), “căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu…” (Matei 6, 33), “căutați necurmat fața Lui” (I Cronici 16, 11), “ferice de cei care-L caută din toată inima lor” (Psalmul 119, 2), “căutați-Mă și veți trăi!” (Amos 5, 4), “umblați ca unii care aveți lumina” (Ioan 12, 35), “să umblați cu băgare de seamă” (Efeseni 5, 15), “ferice de poporul care umblă în lumina feței Tale” (Psalmul 89, 15) și “umblați după lucrurile de sus” (Coloseni 3, 1).

Acestea sunt câteva îndemnuri spre viața veșnică ale Cuvântului lui Dumnezeu cărora li se contrapun alte îndemnuri și chemări ale firii noastre pământești care conduc la moarte veșnică.

Semnele omului lumesc și ale celui duhovnicesc – Ioan Marini

Sunt semne clare după care se poate cunoaște singur pe sine oricine și cunoaște pe altul dacă este un om lumesc sau duhovnicesc; un om lumesc, religios numai, sau un credincios viu.

  1. Cine nu are viața din Dumnezeu trăiește o viață de amestecătură; amestecă binele cu răul fără a avea nici cea mai mică mustrare de cuget. Cum spunea odată o doamnă: “Noi ne ducem regulat la balul de revelion și de asemenea nu lipsim de la biserică.”

Crucea e poarta cea strâmtă – Pr. Iosif Trifa

Acum avem praznicul Înălțării Sfintei Cruci. Prăznuim amintirea când împărăteasa Elena, călătorind la Ierusalim, a făcut săpături și a aflat crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul. Și a înălțat-o în mijlocul bisericii din Ierusalim.

Când am fost la pelerinaj la Ierusalim, am văzut și locul unde s-a aflat Crucea Răstignirii. E un loc foarte adânc și îngust. Crucea Mântuitorului a fost aflată la o mare adâncime. Și așa e și azi. Crucea Mântuitorului e și azi o taină mare și se află numai pătrunzând în adâncimile ei.

Ziua și adevărul istoric din 12 Septembrie 1937

Moțiunea
care s-a luat în primul sfat restrâns al Oastei Domnului, ținut în Sibiu la 12 Septembrie 1937

Înalt Prea Sfinţite Stăpâne!

Adunându-ne la Sibiu, azi, duminică, 12 septembrie 1937, fraţi de pe toate meleagurile ţării, ne-am rugat Domnului ca să ne deschidă calea spre viaţa cea dintâi a Oastei Domnului. În ziua aceasta, mărturisind credinţa noastră, repetăm ceea ce toată viaţa am spus-o: că ostăşia Domnului o trăim şi vremy să o trăim sub binecuvântarea Bisericii noastre strămoşeşti.

Porțile veșniciei (II) – Traian Dorz

Încă de la începutul omenirii, şarpele a amăgit pe om ca să se răscoale împotriva voii lui Dumnezeu… Şi să-l facă pe om “liber” de ascultarea şi supunerea faţă de Stăpânul şi Făcătorul său, pentru că numai dacă omul rămâne singur şi fără Dumnezeu, ucigaşul poate să-l ucidă şi nimicitorul poate să-l nimicească.

Câtă vreme omul este cu Dumnezeu şi este ascultător de Hristos – “lanţurile” acestea îl ţin pe om legat de cer şi îl trag mereu spre tot ceea ce este divin.