Păcatul și îndreptarea (I) – Traian Dorz

Nu mai înșela pe nimeni, nici să-și lase soțul, nici să-și lase credința. Nici să-și lase frații, sau casa, sau pâinea, sau cinstea, sau taina – numai pentru ca tu să ai, sau vrăjmașul să aibă vreun folos de la el. De la sinceritatea, sau neștiința, sau slăbiciunea semenului tău! Păcatul înșelătoriei este totdeauna o vină. Dar când este făcut în numele adevărului și al sfintei credințe, – el este de o mie de ori mai vinovat.

Am păcătuit fiecare, și mai păcătuim încă. Dar am recunoscut prea puțin și îndreptăm prea puțin. Știm adesea că ceea ce facem este rău, fiindcă făptuirea acestora și urmările lor, dovedesc aceasta. Și totuși din duhul încăpățânat de mândrie nu vrem să recunoaștem aceasta. Și mai puțin, să încetăm!

Inima noastră ne învinuiește oricând păcătuim, conștiința noastră ne mustră, frații ne sfătuiesc, situația ne incomodează și ne face să suferim. Și totuși adesea mândria nebunească nu lasă gura noastră să-și reverse mărturisirea vinovăției și cuvintele de pocăință. Nici îndărătnicia nu lasă ochii noștri să se plece cu lacrimile amare ale întoarcerii. Și ale cererii de iertare. O, dacă n-ar fi așa cu prea mulți dintre noi!…

Câtă vreme prietenia Domnului Iisus (Ioan 15, 14) și plăcerea stării cu El în rugăciune, umple toată inima credincioasă, – omul nu mai dorește nimic altceva pe lume. Prietenia Domnului și dragostea frățească îi este de-ajuns. Foarte curând, ispititorul aruncat din locașul inimii omului, revine iarăși însoțit mai încă și de alte șapte puteri ispititoare. Vine însoțit și de ceilalți asociați ai lui, care erau mai înainte plăcuți tovarăși de petreceri vinovate, de desfrâu și de păcate pentru om. Dar mult mai înrăiți decât înainte.

Mijloacele cu care cei răi vor să ne atragă din nou sufletul în mocirla din care abia ne scosese Domnul, sunt multe și felurite. Iar stăruința cu care ei se luptă să reușească, este îndelungată și primejdioasă. Vai, spre nenorocirea multora dintre noi, aceștia adesea reușesc să ne abată, să ne clatine în hotărârea luată. Și să ne aplece iarăși în păcat. Rupându-ne dulcea legătură și unitatea cu Hristos și cu ai Săi, – care abia ni se închegase. Atunci aruncăm Crucea lui Hristos și luăm iarăși paharul lumii. Uităm fericirea prezenței Lui, și ne îmbătăm zâmbind vinovați ispititorului.

Lepădăm îmbrăcămintea curăției lui Hristos și ne îmbrăcăm iarăși cu zdrențele din vechiul gunoi blestemat, iar urmările nefericite nu întârzie să se arate. Pedeapsa căderii, pedeapsa Domnului, pedeapsa conștiinței, vine ca o palmă și ca o nuia usturătoare și meritată spre a ne trezi, ca venindu-ne în fire, să ne smulgem – dacă mai putem – de la porcii și dintre porcii păcatelor, și să ne întoarcem iarăși acasă (Luca 15, 20).

O, atunci încep să curgă mărturisirile căderii și lacrimile pocăinței: „… Nu mă pedepsi Doamne, în mânia Ta…” Abia atunci vede omul în toată grozăvia ei urâciunea ademenirii duhurilor pierzătoare. Își dă seama omul de rolul criminal – cum cei răi sunt toată cauza nenorocirii căderii sale și, cu sufletul plin de scârbă, el strigă: “Depărtați-vă, depărtați-vă de la mine! Afară cu voi!” Și în vecii vecilor nu va mai sta de vorbă cu ei. Ci îi va ocoli cu cutremur și cu scârbă. Aceasta va fi apoi și meritul său dar și salvarea sa.

 

Hotărâți și statornici – Ioan Marini

Rămâneți tari. (Galateni 5, 1)

A fi creștin înseamnă să fii hotărât a urma lui Hristos. Sfântul Augustin spunea că nehotărârea e cel mai mare păcat împotriva mântuirii.

Cel ce se îndoiește – zice sfântul Apostol Iacov – seamănă cu valul mării tulburat și împins încoace și încolo de vânt. Un astfel de om să nu aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate cărările sale (Iacov 1, 7-8).

Nimic mai neplăcut decât să ai de-a face cu un om nehotărât și schimbăcios, care te lasă în baltă când ți-e lumea mai dragă. Un astfel de om acum te laudă și-ți ridică osanale, acum te vorbește de rău și aruncă asupra-ți cu noroi și batjocuri. Pentru el e tot una și da, și nu. Aceasta e purtarea celor ce sunt în felul lumii (II Corinteni 1, 17).

Vine tineretul Tău – Ioan Marini

Vine tineretul Tău la Tine ca roua. (Psalmi 110, 3)

Multe lucruri bune și multe biruințe a adus în țara aceasta Oastea Domnului. Una dintre aceste biruințe este, desigur, și mobilizarea tineretului și strângerea lui sub steagul Domnului Iisus. Alături de frații lor mai vârstnici, sute și mii de tineri se luptă astăzi în ostășia Domnului din Biserica Lui. Adunările Oastei sunt pline de tineri voluntari care însuflețesc și aprind adunările cu focul tineresc pe care Duhul Sfânt l-a aprins în inimile lor.

Câtă bucurie, să vezi cum tineri, fete și feciori, Îl slăvesc pe Domnul ca niște privighetori ale Domnului, alături de părinții lor, prin adunările Oastei!

Toate își au vremea lor (III) – Traian Dorz

Când omul privește cerurile, măreția creațiunii Mâinilor lui Dumnezeu, soarele, luna și stelele pe care le-a făcut El, Nemărginirea spațiilor și nebănuita mărime a corpurilor cerești, așezarea acestora ca să stea, sau ca să se miște, după legile eterne, în această întindere nesfârșită, abia atunci bietul om se vede pe sine însuși redus la adevărata sa micime, cu toată lumea pe care viețuiește el și care este tot așa de redusă și ea! Atunci, umilit și rușinat, omul se recunoaște ce nimic este. Un nimic nevrednic de nici o atenție. O creatură la care nu merită nici să Te gândești, Doamne, nici să-l iei măcar în seamă, da, acesta este omul. Chiar și cel mai puternic om. Chiar și cel mai puternic neam de oameni. Căci, puși într-un cântar, ar fi mai ușori decât o suflare, spune psalmul sfânt (Psalmi 62, 9). Mai fără însemnătate ca o picătură de apă. Sau ca un fir de praf (Isaia 40, 15-17). O, ce înțelepte sunt aceste cuvinte!

Teama de păcat (II) – Traian Dorz

Cu ce zdrobire de inimă primim și privim plecarea dintre oamenii de pe pământ a fiecărui suflet care a fost evlavios și vrednic, din numărul celor buni, atât de puțini și de necesari printre noi! Căci viața lor era atât de binefăcătoare, de rodnică și de frumoasă. Ce păcat că sunt atât de puțini oameni buni pe pământ! Și că aceștia rămân așa de puțin pe el! De fiecare dată ni se părea că locul unui astfel de om bun va rămânea pe totdeauna gol. Că nimeni pe pământ nu va mai putea să împlinească binele în felul fericit și frumos în care l-a împlinit omul acesta.

Toate își au vremea lor (II) – Traian Dorz

Fii binecuvântat, Dulce Iisus, dacă, în dragostea Ta, ai îngăduit ca și eu să fiu părtaș întru câtva la crucea și la suferința Ta pe pământ, suferind pe nedrept batjocuri și prigoniri! Te rog, ajută-mă ca să le pot suferi și mai departe, cu răbdare și cu demnitate sfântă, și fă să pot bea în tăcere și în liniște paharul amar, până unde mi-ai hotărât Tu! Fă, Doamne Iisuse, să mă pot ruga cu sinceritate pentru chinuitorii mei, care lucrează, fără să știe, la cununa slavei mele veșnice! Fă să mă rog cu milă pentru ei, căci ei, sărmanii, nu știu ce știu eu despre viitorul lor și despre pedeapsa sub care sunt. Ei nu știu nimic despre Puterea Ta, Doamne, care va schimba în curând totul spre binele nostru, al celor ce suferim, făcându-ne și nouă dreptate împotriva tuturor celor ce ne-au prigonit și ne-au osândit pe nedrept pentru Tine.

Teama de păcat (I) – Traian Dorz

Teme-te de păcat, căci ochii lui Dumnezeu cei ca para focului privesc cu atenție și cu mânie la ceea ce faci oricând faci răul! Judecata dreptății Lui îți pregătește îngrozitoarea răsplată a tuturor faptelor tale rele. În ceasul în care nu te aștepți. Teme-te de orice păcat, fiindcă niciunul nu va rămâne nepedepsit! Teme-te, desfrânatule, care faci lucruri scârboase la adăpostul nopții și crezi că întunericul te acoperă de privirile lui Dumnezeu! Căci, pentru ochii Lui, să știi că întuneric nu există (Ps 139, 11-12)! Iar urgia Lui va descoperi tot ce faci, aruncându-te într-o rușine veșnică.

Lupta cea bună – Arhim. Iuliu Scriban

Lupta cea bună se poate duce în fel de fel de chipuri și de către orice om. Nu este nevoie să fii înarmat din creștet și până-n tălpi; nu este nevoie să te fi pregătit din vreme, ca un oștean. Cu cât citești și înțelegi în fiecare zi, cu cât afli și bune și rele. Tu, dacă te luminezi cu citire zilnică, poți îndrepta câte ceva între ai tăi. Știi ce e binele și ce e răul. Poți vedea pe unul că greșește și să-i spui că face rău.

Treci pe uliță și vezi pe un tinerel că dă să aprindă țigara de la unul mai bătrân. Acesta nici că se gândește să-i zică o vorbă. Este doar obicei între tutungii că se slujesc unul pe altul cu aprinsul. Dar ce ai putea tu să faci în asemenea împrejurări? Uite ce: îndată te amesteci și zici: “Nu-i da, domnule, nu-i da!”

Vrăjmașii și prietenii (II) – Traian Dorz

Orice păcat este o fără-de-lege. Este ceva făcut nu numai fără-de-vreo-lege a Dreptăţii, a Milei, a Păcii, a Iubirii, a Iertării sau a altei ascultări şi rânduieli dumnezeieşti, ci chiar cu totul împotriva acestora. Toată viaţa, de pe toată întinderea pământului şi a cerurilor, se desfăşoară după legi rânduite de Făcătorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Materia şi Spiritul au legi absolute după care se conduc şi se mişcă. Nu există posibilitate de existenţă fără de legile vieţii de care trebuie să ascultăm!

Călcarea legilor vieţii şi umblarea fără de ele este un act de dezordine, de tulburare şi de revoltă. Şi atrage după el, pentru orice făptură, o pedeapsă potrivită cu gravitatea abaterii şi a răului făcut prin ea împotriva acestei vieţi.

Vrăjmașii și prietenii (I) – Traian Dorz

Doamne, sunt atât de mulţi vrăjmaşii care se ridică împotriva mea? O, dar sunt şi mai mulţi cei care sunt cu mine şi mă apără (II Împ 6, 15-17)! Puterile îngereşti şi duhurile sfinţilor Tăi care mă înconjoară cu bunăvoinţa şi cu prietenia lor sunt nenumărat mai multe (Evr 12, 1-2; Apoc 9, 16). O Doamne, sunt vrăjmaşii mei puternici şi înarmaţi? Dar ce sunt armele lor pe lângă puterea Ta, Puternicul meu Dumnezeu Apărător (Ps 68, 17)? Sunt ei aproape de mine? Dar Tu eşti şi mai aproape! Când Tu stai între ei şi mine – eu n-am de ce să mă mai tem!

E grea suferinţa care se apropie de mine şi crucea pe care va trebui s-o ridic şi s-o port? Dar ce sunt acestea pe lângă ale Tale? Şi pe lângă răsplătirile Tale din ceruri pentru răbdarea acestora!