Lupta creștinului – Pr. Vasile Ouatu

Să te lupți lupta cea bună (I Timotei).

Așa zice sfântul apostol Pavel tovarășului său de lucru, episcopul Timotei. Ce minunat este acest cuvânt! Cu adevărat dumnezeiesc! El arată prin aceasta că sunt și alte feluri de lupte, dar care – ce dureros – nu sunt bune!

Toți oamenii, aproape, luptă într-un fel oarecare, dar nu toți luptă cu folos. Până, chiar, și în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, mulți sunt care luptă și se frământă, dar nu toți au lupta cea bună. Să nu mai vorbim de numeroasele secte ori confesiuni care luptă în toate chipurile pentru noi prozeliți; ci să ne mărginim la noi, creștinii ortodocși. Ce grozăvie descoperim chiar între noi! Știu că mulți vor sta gata să ridice piatra și să arunce, dar nu-i nimic. Adevărul este adevăr și el trebuie mărturisit cu tărie, chiar dacă fiii întunericului ne vor sfâșia.

Citiți pe apostolul Pavel – Pr. Iosif Trifa

Acum, joi, avem prăznuirea sfinților Petru și Pavel. Despre apostolul Pavel aș vrea să vă spun ceva, cu acest prilej. Dar ca să spun tot ce trebuie despre acest mare apostol, mi-ar trebui o carte întreagă. Aici voi spune numai atât: citiți cele 14 epistole ale apostolului Pavel, ca să aflați voi înșivă cine a fost. Citiți epistolele apostolului Pavel și veți afla într-însele nebănuitele comori sufletești. Veți afla că nimeni dintre muritorii pământului n-a înțeles atât de adânc pe Mântuitorul ca acest mare apostol.

Citiți pe apostolul Pavel și veți vedea voi înșivă ce minciună mare este creștinismul nostru de azi. Citiți pe cel ce și-a schimbat viața pe drumul Damascului și veți afla că și voi înșivă trebuie să vă schimbați viața și să începeți o viață nouă cu Domnul.

Unde te afli tu, pe drumul Damascului? – Pr. Iosif Trifa

Istoria întoarcerii apostolului Pavel pe drumul Damascului e cunoscută. O istorisește însuși apostolul: Eu am prigonit învățătura cea nouă (a lui Hristos) legând și ducând la temniță bărbați și femei. Am luat chiar și scrisori de la soborul bătrânilor iudei din Ierusalim, să merg la Damasc și pe cei ce se aflau acolo să-i aduc legați la Ierusalim. Și pe când mergeam și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază a strălucit împrejurul meu o lumină mare care venea din cer. Și am căzut la pământ și am auzit glas zicându-mi: «Saule, Saule! De ce mă prigonești!» Iar eu am răspuns: Cine ești Doamne? Și a zis către mine: «Eu sunt Iisus Nazarineanul pe care îl prigonești…» Și cei ce erau cu mine lumina au văzut-o și s-au înfricoșat (Faptele Apostolilor cap. 22).

Apostolul Pavel s-a întors la Domnul printr-o minune. Din Saul s-a făcut Pavel printr-o minune.

Să ne lăsăm de Oaste? – Pr. Vasile Ouatu

Când lumea zace în întuneric; când mii și milioane de suflete se pierd sub jugul greu, apăsător a lui satan, noi să tăcem ori să ne întoarcem iarăși la căile lumii?

Când Oastea Domnului, prin munca și jertfa sinceră a unui singur om, a dezrobit atâtea zeci de mii de suflete, noi să n-o mărturisim și să n-o apărăm? Când mișcarea Oastei Domnului a răscolit o țară întreagă, a înnoit sufletele și a umplut bisericile, noi să ne lepădăm de ea?

Când un singur om, smerit, dar plin de credință, a avut sfântul curaj să se opună ca un munte uriaș împotriva tuturor valurilor de nelegiuire și putreziciune, noi să-l părăsim ori să-l hulim?

Sfinții din mijlocul nostru – Traian Dorz

Într-o sală a unei facultăţi din oraşul „C“ există o placă de marmură, în amintirea unui profesor mort acum câteva zeci de ani. Pe această placă scrie: „Aici a muncit 30 de ani profesorul R, fără să se ştie că faţa lui strălucea…“ În tot timpul celor treizeci de ani cât profesorul trăise şi umblase muncind acolo, poate nimeni nu i-a văzut strălucirea feţei sale. Aceasta s-a văzut numai când el nu mai era. O, ce oameni minunaţi au trăit printre noi! Dar ce târziu vedem aceasta!

Cu câte feţe nu se petrece şi astăzi mereu acelaşi lucru! Câtă vreme trăiesc şi învaţă, oamenii le văd feţele negre sau chinuite, sau îndurerate,ori se străduiesc să le facă să fie aşa.

Un păcat strigător la cer: avortul – Ioan Marini

Trăim vremurile din urmă. Nelegiuirea a cuprins lumea ca sub stăpânirea unui demon grozav. Un semn al domniei fiarei este și ura împotriva copilului care este omorât înainte de a se naște. Avorturile sunt la ordinea zilei nu numai la orașe ci și la sate.

O știre îngrozitoare am citit zilele acestea într-un ziar. La Chișinău, 50 de ”mame” au murit de pe urma avorturilor provocate de o moașă criminală, în pivnița căreia s-a aflat un adevărat cimitir de feți, cu o mulțime de oase, mici schelete, un cimitir înfiorător, plin cu rămășițele operațiilor diavolești ale moașei. Pentru 200 de lei, moașa făcea păcatul acesta, cauzând moartea celor 50 de femei a căror vină nu poate fi mai mică decât a ei.

Tinerețea pusă în slujba Domnului – Ioan Marini

Apostolul Pavel, ca și alți aleși ai Domnului, i-a prețuit pe tineri și tinerețea pusă în slujba Domnului. În slujba de propovăduire a Evangheliei, el a folosit și o mulțime de tineri. Cel mai de-aproape și cel mai de încredere dintre tovarășii săi de slujbă care nu l-au părăsit niciodată au fost cei doi “copii” ai săi, Tit și Timotei. De aceștia doi s-a folosit mai mult în lucrarea grea pe care a făcut-o. Îi aflăm pretutindeni, însoțindu-l aproape în toate călătoriile lui. Au împărțit împreună cu neobositul Pavel toate durerile și ostenelile slujbei. Dezlipiți de toate cele pământești, l-au înțeles, prețuit și iubit atât de mult pe dragul lor părinte, “bătrânul Pavel”.

Pe fratele Traian Dorz eu îl număr cu sfinții (II) – IPS Serafim Joantă

Dacă nu Îl mai recunoaștem pe Dumnezeu, religia este măturată, aș zice înlăturată la marginea societății. E o chestiune privată. Fiecare face cam ce vrea el, cum vrea el, nu te oprește nimeni – cum vedeți că, uite, și eu pot discuta lucrurile acestea aici și nu mă tem că mă leagă cineva că strig împotriva celor care dau legi la Bruxelles sau la Strassburg sau în altă parte.

Deci, ne bucurăm, pe de o parte, de o libertate extraordinară, pe care lumea poate n-a avut-o niciodată, dar iată e o libertate fără responsabilitate.

Pe fratele Traian Dorz eu îl număr cu sfinții (I) – IPS Serafim Joantă

În numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfântului Duh. Amin! Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Slăvit să fie Domnul! Preacuvioși și cucernici părinți, cuvioase măicuțe, iubiți frați și surori, membri ai Oastei Domnului. Când, cu câteva luni în urmă, părintele Corneliu Clop ne-a trimis o carte nouă despre fratele nostru drag Traian Dorz, și după aceea un telefon prin care mă invita la această adunare comemorativă, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la trecerea la Domnul  a fratelui nostru Traian, ca să vin aici la Mizieș, satul, locul natal al frăției sale, mi-am pus pe inimă să răspund acestei invitații, mai cu seamă pentru că am fost și sunt legat de Oastea Domnului prin toate fibrele vieții mele lăuntrice.

Despre creșterea copiilor (II) – Sfântul Ioan Gură de Aur

Închipuie-ți că ești un împărat care are sub conducerea sa un oraș: sufletul copilului. Căci, într-adevăr, sufletul este un oraș. După cum în oraș unii fură, alții fac fapte de dreptate, unii muncesc cum trebuie, iar alții fac toate de mântuială și la întâmplare, tot astfel și în suflet sunt gânduri și gânduri. Unele se luptă împotriva pornirilor neîndreptățite ale sufletului, cum sunt soldații în oraș; altele se îngrijesc de bunăstarea întregii locuințe a trupului, cum sunt oamenii de stat dintr-un oraș; altele poruncesc, cum sunt conducătorii orașului;