Cu ce bilanț ai intrat în anul acesta? – Pr. Iosif Trifa

Trecerea dintr-un an în altul este totdeauna prilej de a-și face omul socota cum mai stă cu gospodăria. Ce fel de cheltuieli și ce fel de bunuri a avut. Și se gândește omul ce să mai facă anul ce vine.

Așa trebuie să facem și cu cele duhovnicești. Să ne facem socoata cu ce „bunuri” și ce „cheltuieli” am avut. Ce „cheltuieli” de credinţă, de rugăciune, de fapte bune, etc am avut în viaţa noastră. Ce a mai intrat din Evanghelie în casa noastră şi în viaţa noastră.

Domnul este Păstorul meu! – Pr. Iosif Trifa

Domnul este Păstorul meu și nu voi duce lipsă de nimic (Psalmul 23) nici anul acesta.

Ce scumpe făgăduințe ne îmbie Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie! Iată, spre pildă, psalmul 23. Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște la pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă.

Citiți acest psalm scurt și vă minunați de darurile și binecuvântările pe care ni le făgăduiește Cuvântul lui Dumnezeu. Dar această scumpă făgăduință e legată de o condiție.

Pe drumul vieții – Pr. Iosif Trifa

Cu multe se aseamănă viața noastră. Apostolul Pavel, a asemănat-o cu o călătorie. Lupta cea bună am luptat, călătoria am sfârșit…

O călătorie, cu adevărat este viața noastră. Mergem cu toții înainte. Mereu înainte. Fără popas și fără oprire. Iar din ceata noastră, tot mereu se deprinde câte unul, și-a sfârșit călătoria…

Ce potrivit e pusă această călătorie în chipul de alături! Ca băieți tineri, am plecat la drum mulți, mulți. Dar rând pe rând am rămas câte unul. Unul câte unul s-a dus să înmulțească numărul celor ce s-au dus… Ceata noastră tot mai mică s-a făcut. Și an de an, tot mai mică se face. Din atâția și atâția care erau în sat de vârsta noastră, jumătate nu mai sunt.

Când s-a născut Mântuitorul – Pr. Iosif Trifa

Când s-a născut Mântuitorul, lumea era într-o mare așteptare. Era ceva în aer care spunea că trebuie să se întâmple ceva deosebit. Iar acel ceva cuprinsese toată lumea. Cei trei magi veniți la Vifleem din depărtări erau și ei o mărturie că toată lumea aștepta ceva deosebit. Steaua ce se ivise la răsărit întărea și ea această așteptare. De altcum, această așteptare o arată și istoria. O lume întreagă dăduse, pe acel timp faliment. Dăduse faliment filozofia, dăduse faliment religia păgână cu zeitățile ei, dăduseră faliement și fariseii cu legea lor. Lumea aștepta ceva deosebit, care să schimbe cu totul înfățișarea lumii și mersul lumii. Și schimbarea a venit. A adus-o cel născut în peștera Vifleemului.

Despre pacea pe care a adus-o Nașterea Domnului – Pr. Iosif Trifa

Pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (Lc 2, 14)

Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: Nu! ci dezbinare. (Lc 12, 51)

N-am venit să aduc pacea, ci sabia! (Mt 10, 34)

La Crăciun se vorbeşte mult despre pacea pe care au cântat-o îngerii din cer: „Pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Dar sunt atât de puţini creştinii care cunosc înţelesul cel adevărat al acestei păci.

Domnul Iisus s-a născut şi a venit pe pământ să nimicească vrăjmăşia dintre om şi Dumnezeu, pe care o făcuse Adam prin păcatul neascultării. Domnul Iisus a veni să-l împace din nou pe om cu Dumnezeu; să împace din nou omenirea cu Dumnezeu. Vestea cea bună a acestei împăcări a adus-o Naşterea Domnului. Dar naşterea era numai vestirea acestei împăcări. Ea trebuia pecetluită prin sângele Crucii. Sus, pe Crucea Golgotei Domnul Iisus ne-a împăcat cu Dumnezeu şi ne-a făcut din nou fiii Lui.

Astăzi s-a născut vouă Mântuitor – Pr. Iosif Trifa

Iată, vestesc vouă bucurie mare, că astăzi S-a născut vouă Mântuitor… Cu această veste de bucurie au trezit îngerii pe păstori în noaptea Nașterii și tot cu această bucurie se apropie și azi Nașterea Domnului.

Noapte și întuneric era în jurul păstorilor când s-a coborât îngerul la ei cu lumină și cu vestea cea bună a Mântuitorului. Noapte este și în jurul tău, cititorule, noapte de păcate este și în sufletul tău. Tu trebuie să simți această noapte sufletească, tu trebuie să afli că trăiești în întuneric de păcate și simțind acest întuneric, trebuie să simți dorul și așteptarea unui Mântuitor și Luminător sufletesc al tău, Care se pogoară din cer pentru tine, Se naște pentru tine și tremură în ieslea Vifleemului pentru tine, pentru păcatele tale, pentru iertarea ta și mântuirea ta.

„Veselie” și „bucurie” de sărbători – Pr. Iosif Trifa

E timpul sărbătorilor de iarnă. Tot creștinul ține să „se veselească” puţin de sărbători; adică să se îmbete mai mult sau mai puțin. S-ar putea praznice fără petrecere și băutură? Și zice-se că asta se face „de bucuria praznicului”. Ce creştinătate teribilă!

În noaptea cea sfântă din Vifleemul Iudeii, îngerii cu păstorii cântau. Era acolo o petrecere sfântă. Fluierele păstorilor se întreceau cu cântările îngerilor, iar creştinii de azi se întrec în petreceri cu jocuri şi beţii. Cu bucuria praznicului se duc creştinii de azi pe la cârciumi pe la jocuri şi petreceri, pe unde diavolul cumplit îi junghie şi răneşte cu ajutorul alcoolului.

Crăciunul strămoșilor noștri – Pr. Iosif Trifa

Crăciunul strămoșilor noștri era mai plin de bucurii sufletești decât al nostru de azi. Steaua Nașterii strălucea cu mai multă bucurie decât azi. Întrebați pe bătrânii noștri ce Crăciunuri erau în vremile de demult. Nu erau oamenii așa de învățați, trăiau o viață simplă dar curată. N-aveau strămoșii noștri atâta știință, dar în schimb aveau credință. Nu erau pe atunci casele așa mari și făloase… și nu erau luminate electric, dar în schimb ardea în ele lumina cea vie a credinței și focul cel sfânt al iubirii, al rugăciunii și purtărilor curate.

A venit Mesia… dar câți Îl primesc? – Ioan Capătă

Cu fulgi de zăpadă și vuiet de popoare în luptă, sosit-a și în acest an, Sărbătoarea Nașterii Aceluia „care a luat chip de rob pentru mântuirea noastră”.

Sosește și în acest an, ca de atâtea dăți. Vor fi din nou pregătiri de Crăciun. Din nou cu bucurie se va cânta:„Hristos se naște, măriți-L”; din nou bisericile vor fi pline de lume; toate vrând parcă a ne da impresia că lumea „creștină” se pregătește spre a-L primi cum nu se poate mai bine pe Fiul Tatălui: Mesia Izbăvitor.

Se apropie Crăciunul… – Pr. Iosif Trifa

O istorie veche ne spune că de la Răsărit a mai plecat un mag (în afară de cei trei) să-L afle pe Hristos. Artaban îl chema pe acest al patrulea mag și a plecat și el cu aur mult să-L afle pe pruncul Iisus. Dar în calea lui a întâlnit oameni flămânzi, necăjiți, săraci, bolnavi și făcându-i-se milă de ei, le-a tot dat din aur până când, apropiindu-se de Vifleem, s-a trezit că nu mai are nimic.