Unii sunt mai bogaţi în roadă, alţii aduc roadă mai puţină. Unii au daruri mai multe sau mai mari, dar toţi am primit de la Dumnezeu har, căci arătarea Duhului se face spre folosul altora. Este rânduială de sus. Noi trebuie sa-l ajutăm pe Domnul cu ce avem. Este scris aşa despre sfintele femei care erau cu El
Când Împăratul vorbeşte, atunci toate tac. Şi acei de sus, nu numai acei de jos. Iar dacă la glasul Lui ascultă cei mari, cum vor putea să nu asculte cei mici? Dacă iau aminte cerurile,- de ce nu ia oare şi pământul?
Planurile pe care le face inima omului vin din dorinţele lui, din poftele lui, din trebuinţele inimii sale. Dar toate aceste planuri ar trebui mereu supuse aprobării minţii care dă răspuns prin gură: „Da” sau „Nu”. Acest răspuns vine de la Domnul. Şi trebuie să fie de la El.
Şi dacă pe pământ nu găsim totuşi nici un mijloc de comparaţie şi de măsură pentru ceva, atunci avem lumea cerească şi veşnică, faţă de care tot ceea ce este pământesc şi trecător este nespus de puţin, de mic şi de slab.
Ce dulce-i pacea Ta, Iisuse
ce-o dai la cei ce Te-au primit,
cu câte mângâieri umpli
truditul suflet chinuit!
Ce-aleasă-i sfânta bucurie
Închipuiţi-vă o mare furtunoasă cu cer întunecat şi cu valuri puternice… Între vânturile furioase şi valurile înspumegate, o corăbioară luptă să răzbească spre ţărmul îndepărtat la un adăpost liniştit. După lupte şi primejdii de neînchipuit, în ultimele clipe şi cu ultimele puteri, iată, în sfârşit, limanul de adăpost.