Oastea Domnului

< >
< >
< >

Ultimele postări

Icoana judecății de apoi – Pr. Iosif Trifa

„În anul şase sute din viaţa lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptea a lunii, în ziua aceea s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare şi stăvilarele cerului s-au deschis. Şi s-a făcut ploaie pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi… apele au crescut şi au acoperit toţi munţii înalţi care erau sub cer. Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor şi au acoperit toţi munţii cei înalţi și a pierit orice făptură care se mişca pe pământ și tot omul, şi toate câte aveau suflare de viaţă, şi tot ce era pe uscat au murit.

Să nu-ntristați iubirea – Traian Dorz

Să nu-ntristați iubirea
că chipul ei e sfânt
și drumul ei e lacrimi
din cer până-n pămînt.

Să n-alungați iubirea
că de-unde pleacă ea
rămâne numai gheața
cea veșnică și grea.

Chemările sufleteşti ale potopului – Pr. Iosif Trifa

Biblia nu ne spune mai amănunţit ce fel de lume era înainte de potop. Ne spune numai atât că se înmulţiseră oameni şi se stricaseră foarte. Cu siguranţă însă se poate spune că înainte de potop a trăit o lume foarte înaintată. Însăşi corabia lui Noe cea clădită cu mare meşteşug este şi ea o dovadă despre ştiinţa şi înaintarea oamenilor din acele vremuri. Lumea dinaintea potopului era plină de bogăţie, de luxuri, de cultură şi de ştiinţă. Dar, vai, toate acestea nu erau de nici un folos, pentru că toate erau otrăvite cu otrava păcatelor şi stricăciunilor sufleteşti (şi oare azi nu e tot aşa?)

Orientarea sănătoasă – opțiune sau condiție? – Pr. Viorel Chircă

În călătoria spre Cer nu putem merge oricum. Domnul are o singură Cale, care duce la Cer; diavolul are mai multe, care însă duc la pierzare, dar poate înşela prin anumite indicatoare să se creadă că ele duc la Cer. El știe să influențeze subtil pentru a crea confuzie în vederea unei orientări greşite, cu scopul de a dirija spre prăpastie, în aşa fel încât omul să nu-și dea seama că merge greşit, ba încă dându-i impresia sau chiar încredinţarea că se află pe drumul cel bun.

Numai o lună de nu cânt – Cor Oastea Domnului, Galați

Numai o lună de nu cânt,
îmi pare că s-a stins un soare
și că de veacuri pe pământ,
n-am mai ajuns la sărbătoare.

Cântarea a fost interpretată în cadrul Adunării anuale a Oastei Domnului, Galați – Fântânile Oastei Domnului, adunare care a avut loc în sala de evenimente Chariot D’or, Galați, în data de 2 noiembrie 2019.

Ce este nașterea din nou? – Traian Dorz

Iată întrebarea cea mai grea. Nu de răspuns la ea, ci de înţeles răspunsul. Căci toată lucrarea aceasta fiind o taină, o lucrare duhovnicească, nu-i uşor să fie înţeleasă. Orice naştere este o taină şi o durere. Aşa este şi naşterea din nou.

Tu te-ai dus, Iisuse dulce – Cor Oastea Domnului, Galați

În cântare şi-n iubire Tu-mi întorci fără-ncetare,
întâlnirea noastră-n ele-i cea mai scumpă sărbătoare;
ca să-mi faci viaţa-ntreagă scumpă sărbătoare.

Cântarea a fost interpretată în cadrul Adunării anuale a Oastei Domnului, Galați – Fântânile Oastei Domnului, adunare care a avut loc în sala de evenimente Chariot D’or, Galați, în data de 2 noiembrie 2019.

Doamne-ajută-mă să strâng – Traian Dorz

Doamne-ajută-mă să strâng
lacrima, dator s-o plâng,
şi mă-nvaţă cum s-adun
tot ce sunt, tot ce sunt dator să spun.

Să nu trec pe lâng-un dor
făr-ai da ce sunt dator,
să nu trec pe lâng-un prag
făr-un grai, făr-un grai rostit cu drag.

Cel rău zice cu trufie – Traian Dorz

Psalmul 10, versetul 4

Trufia este începutul oricărei căderi şi nebunii. Când îngerul Lucifer a început să se îngâmfe, atunci a şi început prăbuşirea lui. Căci orice neascultare îşi are începutul în trufie. Păcatul trufiei îl face pe om să se ridice împotriva respectului şi ascultării pe care le datorează părinţilor. Sau mai-marilor săi. Adică împotriva rânduielilor lăsate de Dumnezeu între care să se desfăşoare viaţa omenească pe pământ.

Şi noi în corabie! – Pr. Iosif Trifa

Când s-au ivit norii vestitori de primejdie „Noe a intrat în corabie cu familia lui şi două câte două din orice făptură care are suflare de viaţă, precum îi poruncise lui Domnul Dumnezeu. Apoi Domnul a închis uşa după El… a încuiat Domnul Dumnezeu uşa pe dinafară“ (Facere 7, 15-16). După ce a intrat Noe în corabie, au început ploile şi potopul. „Şi a căzut ploaie pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi creştea apa şi se înmulţea foarte pe pământ“ (Facere 7, 1 7-18).

Top