Cărți

Preotul Iosif Trifa, om al durerii și obișnuit cu suferința – James Foster

Anul acesta am decis să studiez viaţa Părintelui Iosif încă o dată. M-am gândit că poate învăţ ceva nou sau ceva care poate să mă ajute să înţeleg mai bine activitatea lui şi sentinţa dură pe care a primit-o. Ca să fac asta, am revăzut filmul documentar şi am citit din câteva cărţi: „Preotul Iosif Trifa, o viaţă de propovăduitor al lui Hristos”, „Ce este Oastea Domnului” şi „Istoria unei jertfe”. După aceea, am stăruit asupra unui text din Noul Testament ca să supun lucrarea Părintelui Iosif unei analize biblice.

Carte de Cântări – 1934

Calea sfinților – James Foster

M-am gândit la Părintele Iosif, mai ales în ultimele zile, şi am ajuns la concluzia că oameni ca şi el sunt foarte rari în istoria lumii şi chiar în istoria bisericii. Şi l-am socotit ca fiind un personaj biblic, un personaj care se regăseşte pe aceste pagini din nou şi din nou şi din nou. M-am gândit şi am căutat în Biblie să văd cu cine l-am putea asemăna pe Părintele Iosif Trifa. M-am gândit în primul rând la Moise, cel care a scos din robie pe poporul său. Aşa a făcut şi părintele Iosif, a căutat să-şi scoată neamul din robia păcatului.

Trimisul lui Dumnezeu – Pr. Petru Chircă

Pornind de la cuvintele scrise pe crucea părintelui Iosif Trifa, „Om trimis de Dumnezeu”, aş vrea să mă rezum doar la un singur gând care s-a cimentat încă o dată, cu încă o dovadă. Ştim că cel care a fost trimis pentru prima dată să împlinească planul Mântuirii noastre cu efect veşnic este Mântuitorul. Şi Mântuitorul a fost trimis.

Dumnezeu, de-a lungul veacurilor, s-a folosit de oameni pe care i-a trimis.

Ce voieşti să-ți fac? – Pr. Iosif Trifa

Orbul de la Ierihon striga după Mântuitorul: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”. Şi apropiindu-Se Iisus de el, l-a întrebat: „Ce voieşti să-ţi fac?”. Iar el a zis: „Doamne, să văd”. Şi îndată a văzut (Luca 18, 35-43).

Ce grozavă este orbia ochilor! Doamne, fereşte-ne de această osândă. Dar ar trebui să ne rugăm neîncetat să ne ferească bunul Dumnezeu şi de cealaltă orbie, de orbia cea sufletească, pentru că asta-i o osândă mai mare decât toate osândele.

În pragul anului nou – Pr. Iosif Trifa

Un om călător înnoptase într-o pădure. Era iarnă cu viscol și ger. Să poată răzbi mai departe nici vorbă. Viscolul se întărea, puterile îi slăbeau. Un urlet fioros de lupi se auzi în zare. Fiori de moarte îl cuprinseseră. Singura lui scăpare era să facă un foc care să-l apere de îngheț și de lupi. Dar vai, își aduse aminte că aproape toate chibriturile le stricase cu aprinsul țigărilor. În cutie nu mai erau decât zece chibrituri. Strânse un vreasc de lemne și se pregăti să facă focul. Primul chibrit fu stins de vântul crivățului. Tot așa al doilea… și al treilea… al patrulea… al cincilea… al șaselea… Mai rămăsese numai cu un singur chibrit. Lupii urlau în apropiere… Degetele începuseră a-i îngheța.

Intrați în anul cel nou cu hotărâre contra păcatelor – Pr. Iosif Trifa

Am ajuns iarăși în pragul Anului Nou , când oamenii își doresc “an nou fericit”. Dar din această urare parcă lipsește Evanghelia, pentru că oamenii își poftesc mai ales bunuri trecătoare: spor la avere, la bani, la vite, la sănătate, etc. Iisus Mântuitorul însă a zis: “Fericiți cei curați la inimă”… Adică Mântuitorul a spus că fericirea stă acolo în lăuntrul omului, în inimă; și iarăși altă dată, a spus că toate relele ies din inima oamenilor (Marcu 7, 22). Așa e și azi. Fără o inimă curată și curățită de păcate, fericire adevărată nu este și nu poate fi.

Carte de cântări 1940

Spre Canaan

Munca și Lenea

Top