Arhive: Audio

Te preamărim pe Tine – Traian Dorz

Te preamărim pe Tine, Doamne,
Ceresc şi Unic Dumnezeu,
Cel Căruia se-nchină toate
oştirile cereşti, mereu!

Când ne ivești, Iisuse – Traian Dorz

Când ne ivești, Iisuse, doritu-Ți Chip Divin,
o jerbie de raze ne-nconjură senin
și dulcea rugăciune simțim că ne-o auzi
și mii de mâini de mamă ne zvântă ochii uzi.

Voi nu-mi sunteţi în urmă – Traian Dorz

după Evrei 6, 12

Voi nu-mi sunteţi în urmă, părinții mei iubiți,
privind la voi, eu, faţa nu mi-o întorc ’napoi,
cum aş putea eu, oare, călca pe urma voastră
de v-aş avea în urma şi nu ’naintea mea?

Am suferit prin lume – Traian Dorz

Am suferit prin lume atât de mult încât
ar trebui să-mi fie de toate doar urât.

Atât de mulţi din semeni mi-au fost vrăjmași şi hoţi
încât ar fi cu dreptul să mă fi rupt de toţi.

Ajungi așa de greu – Traian Dorz

– Ajungi aşa de greu la mine, la orice colţ e-un lup hain,
la orice gard stă nu ştiu cine, la orice pas e pus un spin,
la orice drum, ceva nebine, în orice loc, ceva străin,
ajungi aşa de greu la mine, de ce rămâi aşa puţin?

Să nu-i lași nimănuia – Traian Dorz

Să nu-i lași nimănuia grija
pe care tu ești pus s-o porți,
cei vii mai pot ceva să facă,
dar nu mai pot nimic cei morți.

Să nu-ți lași grija mântuirii
nicicând în seama nimănui,
căci grija asta fiecare
abia și-o poate duce-a lui.

De când n-ai plâns – Traian Dorz

De când n-ai plâns tu oare, de când n-ai plâns cu-amar,
cu cât păcat de-atuncea ţi-ai încărcat viaţa
şi totuşi pe-al tău suflet nu-l arde-un strop de jar
şi nici doi stropi de lacrimi nu-ţi mai topeşte gheaţa.

Când ne-ai trimis – Traian Dorz

Când ne-ai trimis, Iubire,
în lume, oarecând,
pe fruntea noastră albă
ne-ai sărutat plângând

Copii eram, Iubire,
dar inima s-a strâns:
– de ce sărutul oare
e-mpreunat cu plâns?

Mi s-a schimbat înfățișarea – Traian Dorz

Mi s-a schimbat înfățișarea,
nimic nu seamăn cum eram,
doar inima, mereu aceeași,
și astăzi tot ca-ntâi mi-o am.

Cutremurătorul început – Traian Dorz

Hotărârea lui îi făcea să se hotărască pe mulți. Învia și la noi voluntariatul duhovnicesc și misionarismul laic, de care nu se mai vorbise, în felul acesta, din vremile fericite și îndepărtate ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În toată țara care dormea, cineva din Sibiu se trezise și trăgea puternic un clopot de înviere.

Izbucnise deci un torent viu, care se revărsa ca un fluviu, țâșnind cu o forță uriașă din Hristos.

Top