Arhive: Audio

Fă binele din al tău – Traian Dorz

În timpul unui război, o ceată de ostași călări se oprise în fața unei casuțe și-i spuse bătrânului care locuia acolo:

– Vino să ne duci la un câmp cu orz, să tăiem pentru hrana cailor armatei.

Era noapte. Bătrânul s-a dus, au trecut pe lângă multe holde cu orz, dar nu s-a oprit la niciuna. Când au ajuns departe, lângă o holdă frumoasă, s-a oprit și a zis comandantului:

– Iată orzul! Tăiați de aici.

– Dar bine, i-a zis comandantul, am trecut pe lângă atâtea holde de orz mai apropiate, de ce nu ne-ai oprit acolo? De ce ne-ai adus tocmai până aici, așa departe?

– Acesta este orzul meu, a zis bătrânul cinstit. Celelalte nu erau ale mele…

Ce repede trec toate – Traian Dorz

Ce repede trec toate deşartele clipite
ce inima le cere şi lumea le promite!
Cu ce preţ scump de jertfe le cumperi totdeauna
şi ce curând cu tine nu mai rămân’ nici una!

O, de-ai căuta şi de-ai afla
în Domnul mântuirea ta,
ce strălucit şi fericit
ar fi al tău sfârşit…

Am cutreierat cetatea – Traian Dorz

Să nu uităm niciodată amintirile noastre, căci amintirile sunt un tezaur din care ne putem îmbogăți mereu. Amintirile noastre sunt paşii noştri grei spre Lumină. Sunt experienţele noastre dureroase către Adevăr… Sunt investiţiile noastre scumpe către Iubire… În fiecare avem un geamăt. În fiecare avem sudoare şi lacrimi. În fiecare, speranţe şi jertfe însângerate. Și la noi, toate acestea au avut un scop: aflarea lui Hristos. Și au avut o justificare: aflarea lui Hristos. Şi au avut o despăgubire: aflarea lui Hristos (Filip. 3, 7-11).

Aștepți să vină Domnul? – Traian Dorz

Aştepţi să vină Domnul? şi tot deşert vorbeşti,
aştepţi să vină moartea? şi tot pierdut trăieşti!
să vină Învierea? şi tot nepregătit!
să vină Judecata? şi tot nemântuit!
să vină Veşnicia cu focul inamic,
iar plâns şi pocăinţă nimic, nimic, nimic!…

Să nu-ntristați iubirea – Traian Dorz

Să nu-ntristați iubirea
că chipul ei e sfânt
și drumul ei e lacrimi
din cer până-n pămînt.

Să n-alungați iubirea
că de-unde pleacă ea
rămâne numai gheața
cea veșnică și grea.

Doamne-ajută-mă să strâng – Traian Dorz

Doamne-ajută-mă să strâng
lacrima, dator s-o plâng,
şi mă-nvaţă cum s-adun
tot ce sunt, tot ce sunt dator să spun.

Să nu trec pe lâng-un dor
făr-ai da ce sunt dator,
să nu trec pe lâng-un prag
făr-un grai, făr-un grai rostit cu drag.

Numai datoria – Traian Dorz

Te lauzi cu Biserica ta, cu credinţa ta cea ortodoxă? Foarte bine. Şi eu mă laud cu ele: sunt averea noastră cea mai scumpă…
Dar ne vom pierde mântuirea și tu și eu dacă nu lucrăm veghetori cu această avere, având un cuget mereu curat şi treaz.
Eşti tatăl unei familii, eşti primarul unui sat, eşti învăţătorul unei şcoli,
eşti preotul şi păstorul unor suflete și a unei biserici? Atunci simte-ţi, dragul meu, toată datoria şi marea răspundere a conștiinței tale!
Lucrează în aşa fel încât să poţi da totdeauna o bună socoteală lui Dumnezeu și oamenilor.
Eu te întreb, dragul meu: de câte ori te-ai cutremurat tu în faţa acestei mari răspunderi?

Iisuse, mergi cu mine – Traian Dorz

Iisuse, mergi cu mine pe-oriunde mă trimiți,
atunci și eu oriunde mă duc cu voie bună
și tot de-același Lazăr vom fi-amândoi primiți,
și tot de-același Iuda, vânduți vom fi-mpreună.

Ce fericit, Iisuse, voi sta de veghe când
Tu, obosit, în luntre vei adormi vreodată,
nu m-ar clint nici vântul, nici marea spumegând,
căci luntrea cea cu Tine e-n veci nescufundată.

Ca un crin în mijlocul spinilor – Traian Dorz

Pentru cine privește din afară, toate sunt la fel. Între fecioare nu vede nicio deosebire, între biserici la fel, între adunări așijderea. Nu este una, este cealaltă, nu se poate aici, el merge la alta. E asta între spini? Fie, el se duce la cea care nu-i. E asta prigonită? Fuge și se înghesuie la cea care este permisă. E asta alungată? O lasă și se alipește de cea care este plăcută acum. E asta săracă și nu-l poate plăti? E smerită și nu îl poate înălța? E străină, e fără relații și nu-i poate promite nimic? Atunci ce folos are el de ea? Și rând pe rând mireasa lui rămâne tot între spini, tot smerită, tot săracă, numai cu Hristos, mirele ei. El care știe că din dragoste pentru El, ea este așa printre celelalte. Și rămâne fericită după oricâte părăsiri numai cu Domnul ei.

Nu-mi mai aduc aminte – Traian Dorz

Nu-mi mai aduc aminte, și nici nu vreau de-acum
să-mi mai aduc de greul purtat atâta drum,
doresc să mă apropii mai calm și mai ușor
de tainica-mplinire a marelui meu dor…
Ci țes un nimb de aur din lacrimi și din cânt
întregii suferințe răbdate pe pământ.

Top